Peste-împietrite genuni

       o punte subțire.

Cineva mă ia de mână.

 

În casa mea se aude ploaia

         amestecată cu bobițe-nghețate

     tropăie ușurel

     pe spinarea aproape-amorțită.

 

De sus se văd umbrele cum

             se desprind de lucruri.

Vizualizări: 254

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Octombrie 11, 2013 la 9:37pm

Mulțumesc, Mihai Katidas. E bine zis „savurată”. Așa, ca lângă un foc de vreascuri...

Mulțumesc aparte pentru citatul care m-a emoționat.

Seară bună!

Comentariu publicat de Mihai Katidas pe Octombrie 11, 2013 la 5:25pm

poemul are o finețe deosebita a imaginii,este genul de lirica ce ,folosesc un termen impropriu  dar zic eu potrivit,savurata...adaug in semn de pretuire  un citat :

Treceam prin lungi coridoare de umbra,
prin grele urcușuri
si bucurii tulburi si galbene,
apoi ne-ntorceam
în căderi libere, amețitoare,
  despovărați de timp și de trupuri,
  tăcuți și albi...

 Geo Dumitrescu

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Septembrie 29, 2013 la 10:09pm

Mulțumesc, Vasile Hatos. Sinceritatea e „vorbăreață” pentru cine știe s-o asculte...

Seara bună! Cu drag.

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Septembrie 29, 2013 la 12:00am

Salut, dragă Mara! Uite ce târziu ai sosit (ceasul aproape al doișpelea), glumesc... Mulțumesc de vizită. Bine că-i bine. Am vrut să postez un poem de Geo Dumitrescu (e o comemorare, tristă). Poate mâine, dacă ajung la cartea spre care mi-am îndreptat gândul. Îți scriu mail. Noapte bună! Cu drag...

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Septembrie 28, 2013 la 1:13pm

Mulțumesc, Ottilia Ardeleanu. Și mie mi se pare că finalul punctează tâlcul întregii scurte relatări. În varianta inițială urmau încă două sau trei versuri, le-am ras, nu-i chiar simplu să fii simplu...

Comentariu publicat de Ottilia Ardeleanu pe Septembrie 28, 2013 la 10:44am

un final foarte reuşit.

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Septembrie 27, 2013 la 9:36pm

Mulțumesc frumos, dragă Fulvia. Seară bună!

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Septembrie 27, 2013 la 3:37pm

Vă mulțumesc mult pentru comentarii și pentru aprecieri. Contează, vă asigur.

„în orice clipă vei putea aluneca” (M. Pamfil), teama aceasta e necesară și ziditoare.

„logică încifrată” (G.A.S.), simplu „încifrat”: „casa mea” în care „plouă” e o casă șubredă, ploaia e rece și lovește în „spinarea” rămasă încă în casă, acolo, jos, unde lucrurile netransparente au umbră. 

Puntea peste genuni nu poate fi decât „subțire”, un pas greșit și...căderea în hău... și, cum altfel să îndrăznești acolo dacă nu-i „Cineva” să-ți sprijine nădejdea iubirii?

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Septembrie 27, 2013 la 9:14am

Un text stilizat , cu o  logică încifrată în profunzimile eului poetei Monica Rohan... Admirabil!..G.A.S.

Comentariu publicat de Mihai Pamfil pe Septembrie 26, 2013 la 9:12pm

Văd o punte subţire, de sticlă, zvârlită peste un gigantic abis! Cum să păşeşti pe ea fără teama că în orice clipă vei putea aluneca, sau că , subt umbra ta, fragila pojghie cristalină va ceda, oferindu-te pradă facilă hăului?!?! Şi plouă, şi plouă "cu bobiţe-ngheţate"!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor