te claustrezi atât de mult că oamenii devin o altă specie
un fel de sepii lăsând în urmă jeturi de întuneric
noaptea asta seamănă cu o gaură de vierme
prin ea ai venit precum ET
acolo unde mă atingi cu degete lungi începe lumina
căldura trupului tău
este un câmp cu pâlcuri de maci

când pleci rămâne un pat gol ca o ciutură
desfundând un puţ părăsit

când vii mă apropii de esențe
doar lângă tine mai pot să fac asta
când simt așa mi se par inutili până și cei care ne sunt alături
alteori intră în mine tristețea ca un gol în care pot dispărea airbusuri
mă ascund și nu vreau să vorbesc

nu vreau nimic mi-e doar rău
un rău de înălțime
de parcă aș fi ținut într-o cușcă suspendată

orașul
îmi pare străin
noaptea este o femeie geloasă
dar ziua

ziua................................................................................................

..................................................................................................................................


Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Februarie 2, 2011 la 9:10pm
Mulțumesc pentru apreciere, Tatiana.
Comentariu publicat de Tatiana Cosmescu pe Februarie 2, 2011 la 9:07pm
Scrii bine, felicitari!
Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Ianuarie 6, 2011 la 11:28pm

Carmen, mă bucură trecerea ta.

 

Să ai un an minunat!

Comentariu publicat de Carmen Ciumărnean pe Ianuarie 6, 2011 la 9:56pm
un poem-declaraţie de dragoste-introspecţie...remarc "unde mă atingi începe lumina", "căldura trupului...câmp cu pâlcuri de maci" - superbă imagine..."patul gol ca o ciutură"...l-am citit cu plăcere
Comentariu publicat de Laurenţiu Belizan pe Decembrie 26, 2010 la 9:40pm

Sorina, îți mulțumesc pentru gândurile așternute aici.

 

Sărbători liniștite!

Comentariu publicat de Sorina Ivascu pe Decembrie 18, 2010 la 1:12am

mi-era dor sa citesc o poezie sensibila. am cautat blogul tau. si am gasit-o.

"te claustrezi atât de mult că oamenii devin o altă specie
un fel de sepii lăsând în urmă jeturi de întuneric"

.......

"când vii mă apropii de esențe
doar lângă tine mai pot să fac asta"

- dovada diferentei pe care o face sufletul nostru in fata celor care vibreaza la fel...


Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor