Am ridicat coloane infinite

Pe umbra timpului născut în palme

Şi am cules numai secunde calme,

Din nopțile cu aripi ruginite.

 

Am rătăcit pe țărmuri înspumate

Și-n ultimul cuvânt rănit la gleznă

Am presărat lumină, peste beznă,

Iar către seară, gânduri parfumate.

 

Am adormit cu fruntea-ntr-o petală,

Cu buzele la sân mărunt de apă,

În noaptea-n care mi-ai părut fatală

 

Ţi-am scris o simfonie pe o clapă;

În zori ai spus că vrei să fii vestală

Şi mi-ai lăsat o lacrimă sub pleoapă.

 

Din volumul Recurs pentru iubire  -

Editura Rovimed Publishers Bacău - 2013

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=rSOzN0e...!

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Noiembrie 2, 2012 la 5:18pm

...mulțumesc mult, Clara...

Comentariu publicat de Clara Damian pe Noiembrie 2, 2012 la 10:21am

Imi plac versurile tale romantice, Ioan! Le vad ca pe un album "Basic Instinct" unde ai asezat sensibil trairile tale, fara contorsiuni psihologice care ar incarca imaginile calme.

Te felicit!

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Noiembrie 2, 2012 la 7:29am

...am vrut să sorb un strop de rouă...

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Noiembrie 2, 2012 la 7:29am

...mulțumesc, Luminița...

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Noiembrie 2, 2012 la 12:40am

Am adormit cu fruntea pe-o petală...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor