a mai căzut o stea, atrasă de pământ,

ori era doar o luminiță dintr-un praf acid,

în univers sunt legi pe viață, legământ,

iar transformările au cauze și rost lucid!

nu plânge cerul, nici tera, nici alte galaxii,

că praful tot se duce într-o vană risipire,

e cunoscut vârtejul lui, ca mințile pustii,

un ciob se poate-aprinde de la soare, dar

nimic rămâne, căci soarele nu se oprește

pentr-o...dezgolire...

solar rămâne în sistemul lui, apoteotic,

străluce, luminează, încălzește cu ardoare,

el nu se stinge să se aprindă fals, haotic,

e riguros, e punctual, iar când apune-aici,

în alte părți răsare...

și iarăși cineva-l iubește,

îi zâmbește, visează și tresare!...

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor