Drumurile merg
veșnic undeva.
Părăsesc orașul
cufundat în noapte,
scârțâind metalic
în coșmarurile facerii sale.
Valuri de aer întunecat
lovesc zidirile
care închid fiecare taina sa
și sperie umbrele copacilor,
rătăcite pe alei.
Mai silențios ca oricând
orașul își trage respirația,
visa un călăreț,
rupt din aripa nopții,
să-i umple, vijelios, străzile
cu catifeaua galopului său.
Însă doar stelele
picurau tăcute,
peste cupola de lumini
care trezește visul.

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor