Oameni care ne onorează, Interviu cu pictorița Marta Leopold - Indig (partea a II - a)

Oameni care ne onorează 

Interviu cu pictorița Marta Leopold – Indig

(partea a II - a)

Părinții Martei Leopold - Indig

 

 Lucreția Berzintu (L. B.): Care  era situația evreilor din Arad în timpul celui de-al doilea război mondial?

Leopold Marta – Indig (L. M. I.): Noi, evreii din Arad, am scăpat de moarte de două ori. O dată în 1942, când vagoanele pregătite pentru deportare nu mai plecau. Cum aveam să aflu ulterior, o mare contribuție la aceasta a avut-o marele rabin Alexandru Șafran, prin nenumăratele lui intervenții la Regina Mamă Elena și la Mitropolitul Bălan care, la rândul lor, au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a opri deportarea evreilor. A doua oară, în 1944, când Aradul a fost ocupat vremelnic de armata maghiară aflată în retragere. Evreii au fost obligați să poarte steaua galbenă, apoi au apărut afișe în tot orașul, cerându-li-se ca în ziua cutare, la ora 8:00 dimineața, să se prezinte în cetate, pentru a fi ”luați în evidență”. Vecina noastră, maghiară, ne spunea: ”mergeți liniștiți, noi nu suntem canibali”. Noi știam că în aceste zile mulți evrei au fost uciși de unguri, așa că am hotărât să nu ne prezentăm. În dimineața fixată pentru prezentare la cetate, pe la ora 6:00, am auzit zgomot de explozii. Ieșind pe stradă, am văzut primii soldați ruși, care intraseră deja în oraș. Așa s-a încheiat ultimul act ”eroic” al armatei maghiare, care, chiar bătută, în retragere fiind, își găsea timp să se ocupe cu exterminarea evreimii arădene. 

L. B. : După război, a urmat o perioadă mai bună pentru familia Leopold?  

L. M. I. : A urmat perioada comunistă, care ne-a ruinat. Tata fiind un om așa de cumsecade, nu exploatase pe nimeni. I-au luat totuși pivnița de vin și prăvălia și a mai primit și o amendă. Familia a rămas, practic, fără sursa existenței. Tata a pus totul la inimă, s-a îmbolnăvit și nu s-a mai refăcut niciodată ( a trăit, chinuit de boală, încă doi ani în Israel și a murit în anul 1953). Fratele meu, Ivan, care atunci avea 16 ani, a trebuit să lase cursurile de zi de la școală. A învățat meseria de strungar și timp de doi ani el a fost singurul întreținător al familiei. În acest timp a urmat cursurile serale la liceul ”Moise Nicoară”. Eu am reușit să primesc la școală o bursă. 

Nu uit inima bună de român a dirigintelui nostru, domnul profesor Vornicu, care mi-a acordat bursă, având în vedere media la învățătură cât și faptul că provin dintr-o ”familie de muncitori” (de fapt, acesta era adevărul, cu toții trăiam din salariul fratelui meu). Tata se simțea tot mai rău. Într-o zi a trebuit să fie internat de urgență la spital, unde medicii nu i-au dat nicio șansă de supraviețuire. Și totuși, ca prin minune, tata și-a revenit (când, mai târziu, la Paris, am povestit acest episod unui rabin și unui preot ortodox, ambii mi-au spus: ”a fost trimis înapoi deoarece încă nu și-a îndeplinit misiunea pe pământ”). L-am luat pe tata acasă, unde a stat la pat. 

L. B. : Când ați imigrat în Israel? 

L. M. I. : Tocmai atunci, când tata era bolnav, am primit aprobarea cererii noastre, făcută cu doi ani înainte, de a imigra în Israel. Mama a avut o mare dilemă: dacă pornim la drum cu un om așa de bolnav, acesta riscă să moară, iar dacă amânăm plecarea, fratele meu, care urma să împlinească 18 ani, nu mai poate pleca (tinerii peste 18 ani nu erau lăsați să plece). Hotărârea a luat-o tata: ”voi să faceți toate pregătirile de plecare, eu într-o săptămână mă pun pe picioare”. Cu credință nestrămutată în Dumnezeu și cu voință de fier, tata a avut curajul să-și asume drumul, știind că viitorul nostru va fi asigurat acolo unde, ca toate neamurile, avem și noi o țară a noastră.

(Va urma)

Vizualizări: 300

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de FLOARE PETROV pe Martie 24, 2012 la 6:35pm

in ambele razboaie mondiale izbuncnite pe criterii naziste, anarchiste au murit cinci sute de milioane de  oameni. mare parte  a crimelor  infaptuite in lumea civila uluita in principiul metempsihozei a fost incapabila sa actioneze sa respinga  sa se ascunda din calea macelurilor provocate de  puterile   dezlantuite.

 metempsihoza-  principiul filosofic  a metamarfozei constiintei prin puterea infernala a verbului  ma tem- psihoza  fricii si groazei a ingenunchiat natiuni de-a lungul timpurilor. indiferent de ideologia care anima o natiune in proiectele progresului- la baza se afla dogmele religioase-  credintele barbare agresive incontrolabile dupa izbucnire. altfel spus incultura extinsa abuziv prin mecanisme de presiune asupra sistemelor culturale si stiintifice. s-au terminat razboaiele  si, de atunci in numele unei paci fragile alte forme de violente invadeaza societatile. ma refer la cele economice, finaciare, culturale, artistice- majoritatea societatilor reprezinta o alta forma de sclavie in carierele monstrilor nesaturabili. libertate- democratie, progres evolutie- altruism pacifism sunt termeni lingvistici in ideologia umanista superioara . din pacate nereflectabili in viata de zi cu zi in care fiecare cetatean este dijmuit pina la singe si pentru aerul si apa  consumata. planeta este a sursa existentiala si scoala evolutiei tuturor celor vii. acest adevar nu  este acceptat de mega avarii in vesminte sacre ori din virfurile puterilor. conform unui ciclu astrologic micro la 60 de ani se dezlantuie o apocalipsa insemnind 12 case astrologice in toate cele cinci semne de pamint= apa , aer, foc, pamint,  metal- in cuantum energetic  spiritualitatea in rezolutia luminii solare- atomoiluminice.  apocalipsa romaneasca  respectiv a culturii romanesti a inceput o data cu uciderea eruditiei inceputa cu Nicolae Iorga.  decapitarea culturii a generat prigonirea si izgonirea savantilor de catre brutele legionare si bolsevice, oculte  care au ajuns la un consens si anume tara sa se dezvolte sa se manifeste cultural si artistic dupa vointa lor. renascut din ruine si cenuse , pentru ca niciodata o cauza nu este pierduta poporul s-a conformat in scopul progresului  consolat de cultura  si arta /stiinta ramasa intacta, verticala. incepusem o dezvoltare suficient de satisfacatoare chiar si in comunismul totalitar, Romania era foarte puternica economic si cultural detinea progrese vizibile palpabile in toate clasele sociale.  scolile erau deschise pentru nomazii patriei si pentru nomazii altor religii. Romania nu datora nimanui un leu, Ceausescu sfida efectiv puterile imperiale de pretutindeni-  asta i-a ingrozit pe zeii lumii . la unii au fost revolutii de catifea in  dinamica tehnicii culturale stiintifice progresiste la noi una foarte singeroasa,  sinistra foarte ascunsa. nici acum nu stim cine a ucis populatia, nici acum nu stim precis cine a tilharit avutiile neamului dupa cinci zeci de ani de munca in "carierele " patriei. azi vedem cum migreaza in lumi mai "blinde si mai sigure" toti cei cu potential salvator si creator.  cei ramasi  jelesc si asteapta dreptatea de la Dumnezeu. pentru ca viitorul copiilor lor este nesigur si foarte intunecos chiar si pentru vizionarii valoros culturalizati. dati-mi voie inainte de a plinge soarta altor natiuni sa pling pentru  Romania, romani  si stramosii natiunii- sfintii martirizati,  conformindu-ma  sa sper,  cu certitudine curata sa iubesc natiunea romana in proces de trezire totala.

Comentariu publicat de zadic ioana pe Martie 24, 2012 la 7:10am

Păcat că oamenii au trebuit să plece în altă ţară pentru a-şi valorifica potenţialul.Admir puterea tatălui,care bolnav fiind,s-a jertfit pentru a le fi copiilor mai bine.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor