deși taci 
prefăcându-te că păstrezi îngerii plutind peste soare 
eu te gândesc și îmi fac nopțile înmiresmate 
fluturând zările 
măsurând și contemplând hotarele...

ca o metaforă taci 
țâșnitoare de sânge

vin pentru că mă chemi

caut din toate puterile 
să mă așez de-o parte și de-a alta respirând
dar ciudate emoții mă cuprind 
mă petrec impudic și rânduiesc depărtări 
chiar la sânul râului

de-aș ști de unde reîncepe conturul 
și unde e linia în care ne ținem de mână 
de-aș ști cum pulsează pământul învățător de iubire 
în ramuri

am vrut să te mângâi cu poezie
din trup să îmi culegi lumină 
și să-ți cuprind ochii în crucea universului

ca un surâs al primăverii aș vrea să fiu 
. ..dar până atunci trăiesc în cea mai atinsă inimă

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor