“Imposibilul e o limită a minţii, dar a sufletului nu.”

Michael Fiorillo

 

- Mi-a luat-o timpul prea mult înainte

Şi să-l ajung din urmă nu e chip,

Cu paşi mărunţi şi grei de dor de tine

Înot prin dune albe de nisip.

 

Ţie ţi-e dor de lucruri ne-ntâmplate?

Iubite, spune-mi, tu ai îmblânzit

Tornadele ce-mi răvăşesc fiinţa

Când îmi lipseşti atât? Ce infinit

 

Desparte două inimi care-n taină

Împart acelaşi vis adiacent?

Hai, porunceşte timpului s-aştepte

Şi el va sta tăcut, obedient.

 

- Nu te ascunde după exclamaţii,

Sunt vinovat că timpul s-a oprit,

Iubito,-ți las în grijă o comoară

Şi îţi ofer un vis desăvârşit.

 

Mi-e dor de tot ce-a fost, dar ştiu că “mâine”

Va fi precis mult mai intens ca “ieri”,

Neîntâmplate gesturi vom culege

Din florile acestei primăveri.

 

Voi îngropa amurgurile sumbre

La margini de destin. Inconştient

Ne căutam fierbinţi ca două lacrimi

Şi timpul ne urma obedient.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș 

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Martie 21, 2015 la 8:08am

...grazie, Alex...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor