Obiceiuri...

                                   Domnului D. V.

                  În Urbea noastră sunt trei biserici.

                  Evident sunt şi trei preoţi, trei preotese,  trei consilii parohiale, trei dascăli, trei clopotari, trei gropari şi trei femei de serviciu ...

                  Fiecare biserică din Parohie îşi are propiile sale cheltuieli, propriile venituri, propriul cimitir şi unele regului numite cutume, stabilite de-a lungul timpului şi niciodată puse în discuţie de enoriaşi.

                   La venituri, aşa cum s-a stabilit încă din vremea Părintelui Pricoapsă cel Bătrân, toate cele trei biserici au trecut obligatoriu, după cum urmează: plata oricărui serviciu divin, după care, plata botezului, plata acatistelor, plata pomelnicelor în funcţie de durata pomenirii celor înscrişi în listele enoriaşului, plata  slujbei de cununie, plata slujbei de înmormântare, plata slujbelor de legare şi deslegare a unor blesteme, plata sfinţirii casei, plata sfinţirii unor acareturi din curtea enoriaşilor, cum ar fi, sfinţirea grajdurilor pentru animale, sfinţirea unor animale domestice, sfinţirea curţii în general şi sfinţirea gardurilor în special, plata sfinţirii recoltelor de toamnă, a bucatelor de iarnă, plata unor servicii divine privind aducerea ploii în verile secetoase, plata alungarii grindinei în perioadele de rodire a câmpului şi plata unor ceremonii divine cu scoaterea la plimbare a sfintelor moaşte atunci când pericole iminente stau să se abată peste localitatea noastră(aici vorbim de incendii, cutremure, alunecări de teren, inundaţii ori, Doamne fereşte ameninţări războinice)  ...

                    La cheltuieli, tot conform cutumei stabilite în vremea părintelui Pricoapsă cel Bătrân sunt trecute următoarele plăţi: plata dangătului de clopot( i se mai spune şi plata trasului de clopote, acolo unde sunt mai multe clopote şi mai mulţi clopotari), plata continuă a picturii ce se va face cândva, plata femeii de serviciu, plata cu caracter permanent a groparilor, plata la fiecare adunare a Consiliului Parohial, plata lumânărilor, plata tămâiei, plata apei din Cristelniţă, plata încălzirii apei pentru botezul pruncilor, plata încălzirii cu lemne a bisericilor, plata vinului de Sfintele Paşti, plata Busuiocului de Bobotează, plata Sfântului Sfeşnic pentru aprinderea lumânărilor, plata Sfântului Steag al înmormântării, plata uleiului din Candela aprinsă în faţa Altarului, plata Calendarului Ortodox oferit gratis de fiecare preot, plata pentru curăţirea cimitirelor de trei ori pe an, plata locurilor de înmormântare din cimitire pentru fiecare enoriaş, plata împrejmuirii cu gard a cimitirelor, plata întreţinerii gardului de la cimitire, plata unor cărţi aduse de la Patriarhie şi donate fiecărui enoriaş, plata ca impozit pe venit a fiecărui preot, plata în regim de urgenţă a contribuţiei la construirea Catedralei Neamului şi alte plăţi pe care le vor stabili preoţii atunci când nevoile acestora vor fi evidentenţiate de Consiliile Parohiale...

                Sunt convins că unele plăţi se pot confunda uşor în sensul că plăţile trecute la venituri pot fi  trecute la cheltuieli şi viceversa, dar asta nu mai contează...

                 Amintesc tot aici că plăţile, indiferent cum s-or numi (cheltuieli sau venituri), se fac de patru ori pe an, de fiecare enoriaş indiferent de vârstă, ocupaţie şi avere personală, nu se comentează niciodată corectitudinea lor  şi toate se fac cu prioritate în raport cu alte plăţi datorate statului sau cine ştie cui altcineva...

               Lumea spune, aşa pentru cine mai are urechi să audă, că părintele Pricoapsă cel Bătrân ar fi lăsat cu gură de moarte şi cu blestem sfânt copiat oarecum după blestemul de la Frăsinei, că cine nu se va supune cutumelor stabilite de sfinţia sa, smoala Iadului, focul cel fără de sfârşit şi viermii cei mai aprigi din pământul fără saţ o să-l sfarâme, o să-i distrugă definitiv sufletul  şi chiar neamul în caz că „supunerea” nu este  de „bună voie şi nesilită de nimeni” şi trăită ca un Dar Divin...

               Tot bătrânul preot a lăsat cu gură de Sfânt că Bisericile din comuna noastră să fie dăruite spre slujbă, din tată în fiu, numai neamului său, adică numai acelor preoţi coborâtori din părintele Pricoapsă, pentru a nu se înstrăina dispoziţiile cutumiare şi mai ales pentru a se păstra  tradiţia sfintei supuşenii  în această parte de lume...

                Nimic nu s-a schimbat de la plecarea spre cele veşnice ale părintelui Pricoapsă cel Bătrân, acum două veacuri şi jumătate...

                Numai casele parohiale ale celor din familia părintelui Pricoapsă s-au transformat în nişte splendide castele ce ne fac cinste, mândrie locală şi ne oferă un soi de trăire în dragoste creştinească cum nimeni în afară de noi, oamenii din această comună ştim să trăim...

                 De zece ani însă, în comuna noastră a venit fără să fie chemat de cineva şi un necaz!

                 Şi este un necaz mare, necaz mare, mare de tot, necaz de fond în materie de cutumă şi respect al unor tradiţii care ne-au dat trăinicie şi speranţă prin Supuşenie şi Credinţă...

                Niciunul dintre actualii preoţi ai celor trei biserici nu are printre moştenitorii născuţi vre-unul de parte bărbătească...

                 Domniile voastre înţelegeţi despre ce vorbim noi aici?

                 Ştie cineva dintre oamenii acestui colţ de ţară dintre enoriaşii şi enoriaşele celor trei biserici ce fel de păcat poate fi ăsta încât niciunul dintre stră-stră-strănepoţii Părintelui Pricoapsă cel Bătrân, să nu poată avea un fiu?

                 Să se fi supărat Dumnezeu pe familia preoţilor Pricoapsă?

                 Să nu mai aibă putere blestemul bătrânului preot şi să nu mai aibă efect nici profeţiile sale de acum două veacuri şi jumătate?

                Să fie vorba despre altceva ce nu poate încă explica minţile noastre mărunte?

                De zece ani în comuna noastră se fac cele mai alese slujbe pentru a îmbuna voinţa lui Dumnezeu şi a trimite în curtea celor trei feţe bisericeşti, cel puţin  un fiu...

                Consiliile parohiale sunt în şedinţă de trei ori pe lună pentru acelaşi sfânt motiv iar  cele trei preotese, în perioada dintre naşteri,  stau mai mult prin tratamente în străinătate , doar-doar bunul Dumnezeu s-o îndura de necazul acesta al familiei şi o lăsa venirea unui fecior să ducă mai departe tradiţia creştin-ortodoxă aşa cum a vrut-o Părintele Pricoapsă cel Bătrân...

              Cazul este cunoscut şi de Episcopul zonei şi de câteva zile se fac pregătirile necesare pentru a se încerca o audienţă la preafericitul Patriarh...

              Nimeni nu ştie însă cum ar trebui prezentată problema.

              Gurile rele, că avem şi din astea în comună spun  că la mijlocul necazului s-ar afla unele purtări nu tocmai creştineşti  ale bătrânei preotese Mangaliţa, una din fetele furate de un descedent al bătrânului Pricoapsă pe la sfîrşitul secolului trecut ...

               A fost atunci caz de mare ruşine pentru familia Pricoapsă dar nimeni nu a putut să-l facă pe „hoţ” să renunţe la „prada” sa, aşa că, Dumnezeu a văzut, a constatat probabil fapta şi păcatul şi uite că abia acuma, după o sută şi ceva de ani vine să-i pedepsească pe ai lui Pricoapsă...

                Se ştie că preoteasa Mangaliţa a fost cea mai frumoasă femee ce a intrat vreodată pe uliţele comunei noastre dar şi cea mai ieşită din regulile sfintelor comportări preoţeşti...  

                Cu veniturile de la cele trei biserici, Mangaliţa ar fi construit un bordel la oraş pentru toate femeile neglijate de bărbaţi , bordel pe care  l-ar fi condus chiar ea...

                 Alte guri rele spun că de vină ar fi lipsa de credinţă a celor trei preoţi tineri, preoţi ataşaţi mai mult vieţii civile şi păcătoase în care trăim decât vieţii spirituale şi în deplină credinţă aşa cum cere tradiţia noastră ortodoxă...

               Bine că au început spovedaniile şi că avem din nou ocazia să răspundem întrebării „stas” a celor trei preoţi, întrebare care sună simplu:” dumneta de ce crezi că nu ne trimite Dumnezeu un fiu”?

              Vom răspunde fiecare după cum ne taie capul şi poate s-o găsi cineva să dea răspunsul potrivit!

              Am şi eu un răspuns de dat, dar pentru că exact de zece ani nu mai merg la sfânta taină a spovedaniei mă mulţumesc să constat că actualele noastre preotese n-au învăţat mai nimic de la frumoasa Mangaliţa, singura preoteasă din marea familie a preoţilor Pricoapsă care şi-a înţeles menirea şi după şapte fete născute la termen a născut şi un băiat exact în stabilimentul numit Bordel la început de secol...

               După cum se prezintă situaţia în minunata familie Pricoapsă, spiritul de sacrificiu al preotesei Mangaliţa n-ar trebui uitat!

               Ar fi tot o chestiune de „obicei”, un fel de cutumă cum le place tinerilor preoţi Pricoapsă să spună şi atunci de ce să nu lase slobozenie tinerilor preotese pentru îndeplinirea „obiceiului” sau „cutumei Mangaliţa”?

                 Cu siguranţă că venirea pe lume a mult aşteptatului fiu ar fi numai şi numai un Dar Ceresc şi cred din toată inima că liniştea s-ar aşeza din nou în Parohia noastră, în sufletele noastre  şi în comuna noastră...

George Rizescu,19.12.2010,Piteşti

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Marina Stefan Zoltan pe Ianuarie 30, 2011 la 2:56am

Acu' io zic ca s-ar putea rezolva simplu si curat (hm).  Tot stau preotesele mai mult prin strainatate. Pai, sa vina dupa 9 luni si restu' zile cu un prunc achizitionat.

Totul e sa aiba grija sa nu fie tare colorat

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor