Ochelarii - Amintiri cu scriitorul Meir Shalev

Ochelarii - Amintiri cu scriitorul Meir Shalev
 
Aveam cam 10 ani, locuiam în Nahalal, făceam faţă cu o problemă grea: ceilalţi descopereau faptul că am nevoie de ochelari. Adevărul este că eram foarte conştient.. vederea mea nu era limpede. 
La început mi-am zis că lumea a fost făcută neclar. Apoi am decis că aşa o funcţiona vederea la umani.  Încet încet,mi-a pătruns în creier ideea că amicii mei vedeau mai bine decât mine. Majoritatea timpului o dedicăm să ascund de toţi acest  adevăr, numai că vederea mi se înrăutăţea din ce în ce mai repede. În anii aceia, 50, ochelarii erau de mare ruşine.Cu vorbele  "Ochelarist, 4 ochi, Telighent" erau luaţi în râs cei cu ochelari. În orice caz Nahalalul nu era un Paradis pentru terchea berchea. 
Întemeietorii lui, oameni cu viziuni din a doua alia nu s-au întors în ţara străbuna ca să nască "ochelarişti". Din ăştia au avut destui în Diaspora, ei voiau o generaţie nouă de plugari înalţi,  bronzaţi, cu inima largă, curajoasă şi vedere de uliu. Dar eu eram leneş iar înălţimea mea nu  impresiona pe nimeni, deci am înţeles că ochelarii vor fi ultimul cui la coşciugul meu, ca să nu pomenesc de ruşinea adusă familiei mele. Nu mă îndoiam că dacă voi apare cu ochelari pe nas,  unchii mă vor vinde negustorilor de carne iar bunicul va socoti că Sionismul a dat faliment şi se  va întoarce cu primul vapor înapoi la Odessa. În total am făcut pe naiba să ascund miopia mea.  Printre altele eram vândut lecturii. Lumea reală nu o poţi aduce aproape de ochi dar cu tipăriturile, era simplu. Aşa se face ca toată copilăria m-am învârtit într-o lume pe cale de dispariţie, spunând bună-ziua la oameni dar şi la tufele mirate. În afară de tufe, eram bănuit de profesorul meu, Yakov Maestro.  M-a chemat la el la discuţie spunând că după părerea lui eu nu văd ce scrie pe tabla din clasă.  Dar eu nu m-a stresat prea tare, până în ziua în care a scris pe tablă examenul de matematică. Îmi aduc aminte exact notiţa lui pe examenul rău apreciat: " Soluţiile sunt corecte la întrebări care nu au fost puse". În aceiaşi seară a bătut la uşa casei noastre şi a intrat cu un "shalom" politicos .  Am simţit cum tavanul cade pe mine. Yakov era un om delicat, mic de statură. Cred că mă simpatiza  în oarecare măsură , nici el nu se potrivea cu standardele satului. El nu uscase mlaştini, nu luptase  în Palmah, şi peste toate era şi sefard. Nahalal, diamantul coroanei visului Sionist era fără răbdare
 pentru oamenii ca el. Nici măcar faptul că adusese în ţara o grupă de orfani pe care îi culesese după Holocaust, salvându-i astfel, nu a ajutat imaginei lui în sat. Deci a trecut direct la subiect, iar mama mea, o femeie mândră, l-a anunţa că greşeşte. Yakov era stingherit, s-a contractat tot, dar a insistat: "Băiatul are nevoie de ochelari". Mama s-a înroşit la faţă. Era toată roşie de supărare. S-a dus în altă cameră şi a rămas acolo în semn de protest. Tatăl meu în schimb, nu şi-a mascat bucuria.
El era un orăşean cu piele albă, cu vederi de dreapta şi cel mai important: purta ochelari. Faptul că reuşise să demoleze genetica perfectă a primului sat muncitoresc şi în special a familiei socialiste a mamei mele, îi făceau o enormă plăcere. 
A doua zi am călătorit amândoi la Afula la doctorul de ochi. În ziua în care am primit ochelarii i-am băgat în buzunar şi m-am dus direct la Yakov Maestro. " Yakov" –  
(în Nahalal strigam profesorii pe numele particular) – "Yakov", peste o lună se termină anul şcolar, eu mă întorc la Ierusalim. Şi l-am mai rugat să mă lase să nu port ochelarii până la sfârşitul anului.  La Ierusalim îi voi folosi, am promis. A doua zi în clasă, a anunţat că a hotărât să facă schimbări, pe mine m-a mutat în primul rând explicând că sunt unii care vorbesc prea mult .  Astfel a ascuns scopul său adevărat, să mă aducă aproape, lângă tabla pe care nu o vedeam.  O lună mai târziu ne-am mutat la Ierusalim. Imediat ce satul a dispărut din vederea mea am scos ochelarii din buzunar ,
 i-am pus pe nas, şi acolo au rămas până azi.  La matematică mă încurc şi acum, dar un profesor bun şi generos recunosc imediat chiar şi fără ochelari. 
 ***
Meir Shalev : "Secretul iluziei optice"
Traducere: Adrian Grauenfels
 
 
 

 

Vizualizări: 102

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de ilie adrian pe Noiembrie 19, 2013 la 10:55am

  Superb text !

Am inca dioptriile mari,iar intamplarea face sa traiesc cam acelesi sentimente si amintiri, de la orele de matematica..

Felicitari pentru alegerea textului,Adrian !.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor