Daca n-ai fi existat,
absolut din intamplare,
fara tine, de ce oare
soarele-ar fi rasarit,
luna cui i-ar fi cantat
valsul noptii-n asfintit?
stelele se mai trezeau
sa luceasca-n bolta noptii
si sa dea un sens luminii
ratacind in voia sortii…?
Daca n-ai fi existat,
absolut din intamplare,
fara tine, nici o mare
valuri nu ar mai avea
si natura amortita
nu s-ar mai trezi nici ea…
florile n-ar mai zambi,
mangaiate-n adiere,
daca tu nu te-ai trezi,
sa le daruiesti putere…
Daca n-ai fi existat,
absolut din intamplare,
fara tine cine oare
ar fi inventat iubirea,
sa inlature din lume,
cu un gest, dezamagirea?
pasari nu ar mai canta
in acordurile blande,
daca nu ar exista
chipul tau sa le incante…
Daca n-ai fi existat,
absolut din intamplare,
focul n-ar avea culoare,
pomii n-ar mai inflori
si nici gandul meu de bine,
catre tine, n-ar porni…
nici o adiere lina
chipul nu ti-ar saruta
si nici apa din fantana,
fara tine nu s-ar bea…
Daca n-ai fi existat,
absolut din intamplare,
cine-ar mai fi dat crezare
stropilor ce cad usor,
rataciti peste natura,
cand e suparat un nor…
fara tine,nici ninsoarea
nu s-ar cerne peste brazi,
n-ar mai exista trecutul…
si nici maine…si nici azi…
Daca n-ai fi existat,
absolut din intamplare,
sigur, nici o intrebare
n-ar mai fi avut raspuns
si iubirea pentru semeni
nici ea nu ne-ar fi ajuns…
n-ar mai fi zburat cocorii
pana-n tari indepartate,
pictori n-ar fi dat culorii
intelesurile toate…
Daca n-ai fi existat,
absolut din intamplare,
cine-ar mai fi dat crezare
adevarului din noi
si ne-ar respecta dorinta
cand suntem straini si goi?
printre versuri, nici poetii
nu ne-ar mai sopti cuvinte,
ca sa dam un sens vietii,
din aducerile-aminte…
Daca n-ai fi existat,
absolut din intamplare,
cine-ar mai fi dat candoare
insasi sensului de-a fi...
si din sfanta vraja-a noptii,
oare cati s-ar mai trezi?
Cine-ar defini iubirea
si ar lecui suspine,
daca n-ar fi fericirea...
ce s-a inventat…prin tine…
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară