Ce păcat că mă trag azi din țara rușinii
Și-i păcat reciproc că și ea m-a pierdut
Și-o respect, că mi-e cuibul, de loc al venirii
Drept tărâm... Ce credeam fericit început!

Și-a mânjit plai de vis de ambiții deșerte
Jucând rol de-un popor ce-și pretinde valoare,
Ce răsare-n mirosul de hoituri dejecte
Cu tărie de moț... Atotprovocatoare!

Ce păcat că mă supăr pe-un loc de pământ
Fără viață, conștiință, rușine, credință
Și mă plâng, că n-am cui, ca și alții înfrânt
De-o izbeliște sumbră... În vid de conștiință.

Unde-mi sunt și părinții, prietenii lor,
Ce mi-au dat din bun-simț, gustul fin al valorii?
Ce păcat de imensul nedrept!... Muritor,
Mi-aș dori să reînviu frumusețea splendorii!

Tot mai sunt pionierul pitic, patriot
Și nu vreau decât singur să-mi cer libertate;
Din bunici la părinți, s-o redau la nepot...
Sunt român gând și sânge pentr-o eternitate!

Deci îmi iartă tu țară, îmi iartă popor
Judecata-mi spre cei ce-au drept simbol...”golan”,
Ce-au furat un drapel și-au lăsat un cotor
Ce-i din os de străbuni... Pentru ei un ciolan!?!
07.11.2010

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor