Olanda - deplasarea spre verde


Pe când multe țări dezvoltate tehnologic fac eforturi considerabile să găsească noi planete habitabile pe care să transfere specia umană amenințată de ruinarea Terrei, încă în secolul nostru XXI, poporul olandez se încăpățânează să supraviețuiască pe acel teritoriu plat numit Pays Bas, cam de pe la 1830 când Olanda devine o țară colonială condusă de un rege. Olandezii de azi sunt urmașii unui   popor dârz și harnic care ocupă un teritoriu, mărginit  la vest de marea Nordului, numit  pe vremea românilor Batavia. Încet încet pământul acesta plat și fertil parcus de canale, râuri și lacuri  începe să coboare și să facă loc apelor oceanului care înghit terenurile agricole fertile. În loc să se retragă spre interiorul rămas uscat, olandezii se înhamă la o bătălie cu forțele naturii. Ei construiesc canale și ecluze, stăvilare, diguri, o rețea hidrotehnică imensă care ține apa de mare sub permanent control. Apar mori de vânt acționate de curenții de aer puternici care suflă permanent  peste câmpiile plate ale țării. Morile nu macină nimc, ci servesc la pomparea apei mai sus, amonte, spre canale speciale de drenare. 


Morile de vânt fac parte din istoria Olandei. Pe întinsul țării sunt peste 1.000 de astfel de mori.  În trecut, existau peste 10.000 de mori.   Azi, cea mai mare concentrare de mori de vânt se găsește lângă satul Kinderdijk, (Digul Copilului). Rolul lor era acela de a controla excesul de apă din poldere – suprafețele  de pământ aflate sub nivelul mării. Astăzi, deși sunt perfect funcționale, au un rol decorativ și  turistic. Pomparea se face cu energie electrică produsă de vânt.


Cele 19 mori sunt unele dintre cele mai cunoscute atracții turistice din Olanda și fac parte din patrimoniul UNESCO. Kinderdijk se află la 16 kilometri de Rotterdam,  cel mai mare port comercial al Europei. Orașul se află la circa 7 metri sub nivelul mării, protejat de diguri imense amplasate la Zuiderzee. Olandezii  au construit mai mult de 295 de kilometri de diguri, sub forma a 7 diguri majore, plus alte sute de kilometri de diguri secundare, care să protejeze țara de inundațiile catastrofale. Fără aceste diguri, țara ar fi inundată zilnic, în proporție de aproape 40%, datorită fluxului mării . Barajele sunt folosite ca protecție împotriva apelor, ca șosele pentru circulația autovehiculelor și între timp au devenit și o atracție turistică. Lucrările de amenajare au adus Olandei suprafețe uriașe în circuitul agricol,  un pământ fertil care să fie cultivat și care să producă hrană de calitate. Noile metodele și tehnologii depășesc orice imaginație. Să luăm de exemplu un câmp de cartofi de lângă frontiera Olandei cu Belgia: fermierul  Jacob van den Borne este așezat în cabina unei mașini de recoltat imense în fața unui panou de bord computerizat. De la picioarele sale, la 10 metri deasupra solului, el monitorizează  un  tractor fără șofer, două drone și un helicppter fără pilot - care oferă date detaliate privind chimia solului, conținutul de apă, substanțele nutritive și creșterea culturii, măsurând progresul culturii de cartofi. Cifrele de producție al lui Van den Borne dezvăluie capacitatea acestei "ferme de precizie", după cum sunt numite. Randamentul mediu global al cartofilor pe hectar este de aproximativ nouă tone. Terenurile lui Van den Borne produc mai mult de 20 tone.


Această realizare  este cu atât mai remarcabilă pe cât investiția este de redusă. Aproape cu două decenii în urmă, olandezii și-au asumat un program național dezvoltând o agricultură durabilă sub lozinca "De două ori mai multe alimente cu  jumătate din resurse." Din anul 2000, Van den Borne și mulți dintre colegii săi au redus dependența de apă  cu până la 90%. Au eliminat aproape complet utilizarea pesticidelor chimice  în sere, iar din 2009 producătorii olandezi de păsări de curte și de animale au redus utilizarea antibioticelor cu până la 60%.  Acest miracol este studiat și învățat în peste 100 de țări . Azi  80% din terenurile olandei sunt cultivate sub sticlă, adică în sere. Majoritatea fermelor olandeze sunt controlate de  familii care se mențin competitive prin utilizarea sistemelor automate de control al climatizării și a iluminatului cu LED- uri eficiente din punct de vedere energetic, pentru a prelungi perioadele de creștere a legumelor pe tot parcursul anului. Toată agricultura folosește lumină generată de LED-uri reci care nu încălzesc aerul serelor. Energia vine de la surse nepoluante cum sunt instalațiile eoliene care convertesc forța vântului la producerea curentului electric. Fermierii olandezi trasează metode inovatoare care duc la producerea alimentelor cu mai puține resurse - metode care sunt din ce în ce mai relevante, deoarece schimbările climatice și ciclurile  dramatice ale secetei și inundațiilor provoacă dezastre în agriculturile tradiționale, împreună cu creșterea populației globale și implicit a cererii de hrană pe scară mondială. Universitatea Wageningen & Research, este considerată  a fi cea mai dotată instituție de cercetări agricole din lume, ea găzduiește birouri și laboratoare care studiază științele mediului. Două terenuri din grădină, construite din materiale de seră, ajută la reglarea climatului interior, oferind căldură în timpul iernii și răcire în timpul verii, precum și umidificarea aerului. Apa de ploaie este colectată pentru a iriga curțile și a spăla toaletele. Clădirea a fost construită cu un buget modest pentru a demonstra că tehnicile și materialele de construcție durabile pot fi utilizate fără investiții mai mari decât cele obișnuite. Cu peste 11.000 de studenți din toată lumea universitate exportă expertiză și noi tehnologii agricole. Orașele olandeze sunt liniștite, curate și automatizate. Tranzacțiile se fac cu credit card chiar și pentru o simplă cola, bănuiesc ca în câțiva ani banii cash vor dispare. Transporturile sunt eficiente, șosele neaglomerate și în perfecat stare de întreținere . Nimeni nu claxonează . Nimeni nu murdărește parcurile sau canalele în care abundă pești și păsări de tot felul. Cel mult ești surprins de clinchetul unei biciclete din cele 13 milioane în circulație (populația Olandei numără 16 milioane locuitori). Mi-au plăcut în orașul Leiden bicicletele orașului, gata de închiriat. Plasate prin piețe și pe la muzee, așteaptă să fie închiriate electronic, cu telefonul celular. După un scurt dialog cu un computer care indentifică clientul, bicicleta dorită este deblocată prin radio și gata de folosință. Mergi unde vrei,  o lași pe altă stradă și o blochezi. Plata se face prin credit card în funcție de timpul închirierii. Elegant, ieftin și eficient.

Sunt multe de menționat în țara asta plină de minuni: culturile de flori, calitatea aerului, frumusețea peisajului, arhitectura, cultura  accesibilă, estetica prezentă în orice lăcaș, muzeu sau simplu magazin. Musulmanii (îmbrăcați în verde) abundă și se adaptează în marile orașe la stilul de viață europeană. Am plecat ros de invidie, înapoi spre un Israel erodat de conflicte,  plin cu locuitori care poluează cu zgomot, gunoaie și nepăsare acel paradis promis care nu mai există nici măcar în poveștile bunicii.

Adrian G text si foto

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor