Am intrat în viața mea
neîntrebat
și fără cunoaștere de sine.
O nebunie,
unde norocul îmi surâde
doar între momentele
când cu adevărat
se întâmplă ceva cu mine.
Azi am avut chef
să scriu poezia aceasta,
chiar dacă sufletul
îl am peticit
iar respectul de sine
și fermecătoarea vorbire
sunt obosite.
M-am gândit
că poate voi învăța să zbor,
în lecții repetate,
purtându-mi sufletul
prin fața luminii,
explodând de fericirea exuberantă
a existenței în sine.
Mai vreau timp
doar pentru o exprimare,
care nu trebuie să fie
neapărat magnifică,
în cuvintele mele
sau în sublima întruchipare
a ceea ce sunt.
Așa poate voi învăța
să mă aștept pe mine,
de fiecare dată
când fericirea mi-o ia înainte.

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor