BATRÂNUL:  Mi-am lăsat mama să moară singura într-un şanţ. Mă chema, gemând încet: Copilaşul meu, băiatul meu iubit, nu mă lăsa să mor singură... Stai cu mine. Nu mai am mult. Nu te necăji, mamă , i-am spus eu, viu îndată... eram grăbit... mă duceam la bal, să dansez. Viu îndată. Când m-am întors murise, era îngropată adânc... Am săpat pământul, am  căutat-o ...n-am putut s-o găsesc ... Ştiu, ştiu, băieţii îşi părăsesc totdeauna mamele, îşi ucid într-un fel sau altul taţii... Aşa e viaţa... dar eu sufăr... alţii, nu...
BĂTRÂNA:  Strigă: Tată, mamă, n-am să vă mai văd...
BATRÂNUL:  Eu sufăr, da, alţii nu...Parcă o văd întinsă în şanţ, ţinea în mâna lăcrămioare şi striga: Nu mă uita, Nu mă uita ...
***
Eugen Ionescu  -  Scaunele
Traducere de Radu Popescu  -1968 
desen AG

Vizualizări: 157

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Februarie 17, 2014 la 8:36am

multumesc de citire, mereu gasesc la Ionesco , idei si stari valabile azi chiar mai mult decat in anii 50 cand au fost scrie piesele sale. 

Comentariu publicat de Sifora Sava pe Februarie 16, 2014 la 10:42pm

 Trist...sä incercäm sä fim altfel.

Comentariu publicat de Vizaris Fulvia pe Februarie 16, 2014 la 3:29pm

In text autorul face referire la complexul lui Oedip,foarte comentat in psihiatrie.Suferința morală a  fiului face parte din pedeapsa Divină.Felicitări pentru postare și desen!

Comentariu publicat de Oancă Aurelia pe Februarie 15, 2014 la 8:17am

Cunosc acest fel de dragoste. Este teribil uneori cât poate ierta şi îndura,un suflet de mamă. Cu mult raspect, Aurelia.

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor