- De mâna ta-s egale mărirea şi căderea,

Ating similitudini, rimează ca şi cum

Un om cu două inimi înalţă învierea

Pe fiecare cruce din margine de drum.

 

De mâna ta balanța-şi menţine echilibrul,

Pe talere de aur lumina cade blând,

Cu braţe inegale îmbrăţişând calibrul

Neliniştilor mele, dar cine ştie când

 

Mă vei lăsa de mână de-am să revin vreodată

Pe falia albastră dintre pământ şi cer,

Un om cu două inimi nu poate să străbată

Distanţa ce separă etern de efemer.

 

- Când alergăm de mână plutește-n fiecare

Corabia speranţei, nu pot să-ţi spun de ce

În piept am două inimi. Nimic să le separe

N-a existat pe lume. Iubito, unde e

 

Prea verde adevărul, minutul prea subţire?

Prin acul tău de fildeş strecoară-le şi-apoi

C-un degetar de aur, c-o dulce-alcătuire

Brodează veşnicia ce-așterne între noi

 

Poemele cu îngeri şi demoni deopotrivă,

Un om cu două inimi nu poate obosi

Chiar dacă lumea-ntreagă-și înalţă împotrivă

Oprobriile mute, de mână să mă ţii!

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș 

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor