aş vrea să-mi dai din nemurirea ta 

încă o viaţă!

un împrumut pentru aceasta de-acum

nerisipită!

când vom atinge zorii, într-o dimineaţă

mărţişor, să te găsesc aprinsă, neiubită!

să te cuprin doar eu în braţe, cu destinul,

iubind popasul tău spre răsărire,

să te verzesc în mov cu trandafirul,

iubibilă cum te-ai predestinat din fire!

de aripi-mâini să ne cuprindem,

pornind spre cuibul nostru de zidire,

repere-n cer să ne aprindem, etanşi, curaţi,

a nemurire!

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor