scriam, scriam
şi cu tâmpla ascultam pământul
cum un tei infinitul
iar el atât de frumos sub oricât urât
i-a impus omenirea
mă privea şi parc-ar fi spus: opreşte-te
oricum s-a spus totul de atâtea vieţi
de fiecare poet… mă încruntam
şi ştiam că are dreptate
nimeni însă n-a spus cu sufletul ăsta
ascultând suflete cu bucurie şi uimire de copil
nu mai scriu, am spus…hai să vorbim cu marea
şi să hrănim hergheliile de valuri
cu mere şi covrigi
când luna îşi va împleti cosiţele
pe o scândură de argint în cer
admirată în liniştita-i găteală
de Antares şi Sirius
el îngenunchea şi lua marea în braţe
cum un prunc ursuleţul
ori fratele mult aşteptat şi râdea

Copyright Mariana Fulger

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor