te joci de-a baba-oarba prin ochii mei
mergi de-a lungul craterelor
cu lanțuri pe sosiri
ai deschis toate coliviile cerului
să inunde așteptările
cu păpădie uscată
în fiorul decupat din zăpezi

întinzi sârme pe grinda nopții
îmi umezesc palmele strângându-le
în mănunchiuri târzii,
luna mă privește cu reținere
(i-am tăgăduit rămășagul)
închid acolada tăcerilor
să nu stric florile de piatră -
ofrande ale aceluiași joc

mi-ai aruncat un ocean
să înot cu lumina aducerilor aminte
dar unde e țărmul
pe care mi-am lăsat cămașa
singura cămașă pe care au recunoscut-o
sânzienele
unde e speranța
că voi reuși orientarea spre est
într-o eclipsă de val?

văd umbrele iernii îmbrăcându-mi ființa
în timp ce  mâna dreaptă mi-e liberă de noi...

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor