E ca și-o plantă, de monumentală,
Un scump dorit, de ambient,
Fragilă, de interior, de-o neglijezi... fatală;
Ți-e dependentă, în totalitate, e-un excipient...

N-are niciun habar de întreținere,
Niciun produs nu-ți dă, e un consum;
Se dă-ntr-o floare-n 10 ani, spre propria menținere...
Nu are preferințe de stăpân, i-e orișicum.

S-o sprijini, vrea mai mult, cu ani ce trec
Spațiu-i devine mic și mai mult vrea;
Pretențiile-i, la resursele ce ai, le-ntrec...
E ornamentala, poate fi o plantă, sau e EA!

Și se pretinde, fără anotimp, o pururi verde,
Infatuată, ignorând nevoile exterioare
Și moare într-un final, lipsită de-ajutor, fără dezmierde;
Crezându-se că-i îndeajuns ea, să facă ornament... doar cu o floare!?!
09.08.2010

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor