Priveai abătută spre florile de nalbă,
Fragilă şi sfioasă, când eu te-am întâlnit,
Şi roua ochilor prelinsă până-n barbă,
Mi-au capturat fiinţa purtând-o-n infinit.

Albastrul cerului din ochii tăi mă-mbată,
În farmecul lor mistic mă pierd când te privesc,
Sunt sclav iubirii tale cum n-am fost vreodată,
Te iubesc cum n-am crezut că pot să mai iubesc.

Cu fiece clipă-a vieţii te doresc mai mult,
Îţi simt aroma cu parfum de lacrămioare,
În orice capăt al firii te văd, te ascult,
Şi rănile trecutului nu mai dor tare.

Te port în suflet, te-alint în frumoase vise,
Şi-n abisul nopţii mă pierd în gând cu tine
Îmbrăţişaţi plutim spre zările promise,
Eu doar al tău, iar tu, să fii doar pentru mine. 

Autor: Alexa Mirela Minutza

 

Vizualizări: 18

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor