Era o pădure în care, demult

ceva s-a-ntâmplat, căci pustiul din ea

-îmi spune legenda ce astăzi ascult-

pe nimeni nu lasă acolo să stea.

 

Sătenii se-nchină și fac un ocol,

cu ochii-n pământ și privind speriați

copacii pădurii cu sufletul gol,

ce par că sunt paznici pe veci blestemați,

 

Căci mulți au fost martori războiului dur

în care oșteni pământeni au murit

în lupta cu oamenii marelui fur

trimiși să-i aducă ce mult și-a dorit:

 

Era o fătucă, născută aici,

frumoasă cum n-a mai fost alta de-atunci,

crescută în casă din lemn și chirpici

cu horn , cu șindrilă, și plină de prunci.

 

A vrut-o, stăpânul, dar n-a reușit,

căci vechea pădure i-a dat adăpost,

iar el, un blestem peste ea a rostit,

și mulți au murit, căutând, fără rost.

 

Se spune c-adesea, la margine-apar,

o fată și-un tânăr ce-aleargă, grăbit,

privesc înspre sat, se întorc și dispar

în umbrele nopții, spre-un loc tăinuit,

 

Apoi, se ivesc, dintre cețuri, duium,

oștenii în zale, bătând vechiul drum,

armată de oase ce piere în fum,

și, toată pădurea-i plouată cu scrum.

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor