nu știu de ce dar mă simt

de parcă mi-aș trăi vârsta de bronz

ca și cum

aș fi venit pe lume înainte de a mă naște

aud cum își șterge vântul opincile de frunzele uscate

norul pielii mă ninge numai cu seară

încât pe la frunte s-au așternut câțiva nămeți

se pare că la o poruncă tot cugetul a ieșit pe pârtie

e atâta hărmălaie că

nu se mai aude cum îngheață liniștea

acum pe neobservate chiar poate sosi un meteor

mă va condamna la o cumplită dezmembrare și

toate falangele mele eliberate

vor rămâne până spre dimineață treze

îmi vor învârti pe degete orele

în timp ce barca obrazului așteaptă să naufragieze

pe o insulă pustie și albă ca o pernă

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor