reţeaua literară

poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare

Păsări străine, soare bolnav (mamei mele)

În fiecare dimineaţă mă întâlnesc

cu mine

îmi surâd, îmi plâng,

după cum se-anunţă ziua

Din adânc suie chipul tău

final

şi înţelegerea asemănarii noastre, pe măsură ce

mă locuieşti tot mai deplin

E felul tău de-a-mi spune că ai fi vrut

să mai rămâi, în ciuda

straniilor făpturi numite păsări şi-a

soarelui bolnav, dar care, la amiază, încă

mai poate provoaca infarcte,

Această lâncedă şi râncedă-oboseală e semnul

neputinţei

de a ne mai mula pe primăvară

un strop zăbavă

ne mai e permis

iarna, când orga ninge albe şi roşii

carminae burane

şi toamna, în anotimpul extincţiilor fastuoase

În căminul care ţi-am devenit la rândul meu,

chipul tau pâlpâie molcoma candelă-a topirii

una într-alta, până aproape

de identitate

nu mă mai opun

lebada albă moare prima…

se apropie, cu graţie, cea neagră.

Vizualizări: 120

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Anca Tanase pe Noiembrie 6, 2013 la 10:07am: Dl.Relu Voicu: se intalnesc tristei... sper sa ne intalnim (totusi) si intr-un zambet :) Multumesc!

Comentariu publicat de relu voicu pe Noiembrie 5, 2013 la 8:26pm: exista un filmulet de cateva minute in care avem 2 batrani intr-o piscina, unul dintre ei (vreo 80 ani) il invata pe celalat sa...inoate! acest celalat avea vreo 60 ani si era copilul celuilalt...

stimata doamna Anca Tanase, tristetea mea saluta tristetea dvs!