- Cândva mi-ai fi pus clopoţei la picioare

Să nu pierzi ecoul ce-mi leagă de cer

Minutul acesta. Tu ştii cât mă doare

Că timpul aleargă şi fulguie-a ger.

 

Mi-e dor de-o poveste bizară cu fluturi

Abia întâmplată-ntre noi, cred că ieri,

Stăteai pe un ram de lumină să-mi scuturi

Pe buzele roşii albastre tăceri.

 

Mi-e dor şi de ochii adânci ce veghează

În ceasuri târzii visul meu încurcat,

Cândva o să urc lângă tine pe-o rază

Iubirea de-acum s-o trăim la pătrat.

 

- Odată ți-am spus că iubirea trăieşte

În inimi curate, în ochii tăi mari

Ce-aprind fantezii când lumina descreşte

Şi soarele-apune pe centrii polari.

 

Mi-e dor să-ţi ating doar cu gândul povestea

Prin care alergi să mă-ntâmpini în prag,

Cândva vom trăi întâmplările-acestea,

Din stele de mare ţi-oi face şirag

 

Să-l porţi ca şi cum lângă vis amuletă

Ţi-ar fi pretutindeni. Demult căutat

E drumul în doi pe o altă planetă

Iubirea de-acum s-o trăim la pătrat.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor