Albă -

Noaptea picură-n vărfuri de geană...

Albă odaia, alb aşternutul...

Felinarele străzii răscolesc alert

Umbre serafice.

În miez de noapte, cu disperare,

Caut un punct.

Nu am pretenţii, fie şi gri!

Dar caut un punct,

O urmă.

Una care să delimiteze contururile.

O urmă mică, neînsemnată...

Pribeagă...

O urmă totuşi!

Cu vârful picioarelor dibui

Petale vii şi mustoase.

Crini zdrobiţi pe obraz...

Iar tălpile umede.

De sacru umede...

Umezi şi ochii,

De puritate.

Iar gândul...ah, gândurile-mi ghemuite,

Se fac albe corăbii de hârtie

Şi-alunecă pe ape - şuvoaie!

Rămân goală...

Despuiată de Sine...

Pustie - 

Ca un pahar din care ai sorbit însetat

Ultimul strop.

Şi doar unghiile-mi înfipte demonic

În inima nopţii,

Lasă o dungă adâncă pe trupul tăcerii.

Pe suflet luceşte o urmă -

Incredibil de neagră.

 

 

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de m. frumosu pe Mai 13, 2011 la 9:14pm
un poem bun ai aici, eu il vad si fara cele trei puncte. mi-a placut mult, transmite.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor