Ştefan Nemecsek a depus un efort considerabil în cartea Cultura în oraşul Paliei (Editura Realitatea Românească, Vulcan – 2012) pentru a revitaliza memoria pierdută cumva într-un secol al informaţiei, într-o vreme a exploziei mijloacelor de comunicare, când uneori confuzia  modelează minţile oamenilor. Publicaţia este o continuare a monografiei anterioare, Carte, literatură, presă la Orăştie (de la începuturi până în 1944),bazată pe material documentar  important şi penetrant cu anexele şi bibliografia care formează o carte despre carte, manifest pentru cultură într-un loc excepţional, Orăştie.

Cultura în oraşul Paliei are două volume despre cultură, adică oameni, cărţi vechi şi noi, reviste, interviuri, panorama personalităţilor din zonă şi din istoria României, scriitori pasionaţi, asociaţii angajate în actul patriotic al educaţiei prin frumos, ziarişti, momentul Eminescu, mişcarea Astra, dacii, poporul care a trăit cândva în perimetrul Orăştie.

La început, domnul Nicolae Melinescu, jurnalist cunoscut, are un cuvânt înainte, interesant, lămuritor, penetrant, dovadă că Orăştie este un loc în care s-au petrecut şi se petrec fenomene care marchează istoria noastră prin actul de cultură. Totodată cartea are un patetic demers pentru originea românilor, analizând vechea societate a dacilor liberi, sub simbolul lupului şi al luptei pentru pământul care devenea tot mai însângerat.  

Apoi, Ştefan Nemecsek ne ajută să vedem Orăştia dintr-o perspectivă geografică şi istorică de excepţie, o privire de ansamblu asupra ţinutului, o panoramă culturală cu manuscrise, jurnale, oameni, librării, edituri, tipografii vechi, Eminescu, Unirea, scriitori, profesori, ziarişti, librari, Lucian Blaga, şcoli, calendare vechi, mesaje din alte vremuri, lumea în mişcare între suferinţă şi dramă, de la Palia de la Orăştie la evenimentul cel de toate zilele.

Panorama emoţionează, e un loc unde s-au întâmplat multe, unde a apărut Palia

Autorul monografiei prezintă adevărata comoară de carte veche din judeţul Hunedoara, carte multiseculară, apoi centrele tipografice româneşti într-o zonă imperială veche, misterioasă şi periculoasă. Manuscrisele aveau o viaţă a lor, cartea se cumpăra, se dona.

Cartea despre cultură şi oameni era un spectacol intim de la legătorie la biserică, la biblioteci particulare, în mâinile dascălilor, ale tinerilor, cartea era o valoare inestimabilă şi fizic şi spiritual, era arta de a conserva memoria locului.

Ştefan Nemecsek nu uită să focalizeze povestea culturii pe morala creştină ca motiv de tărie în vremuri de criză, să prezinte problemele bisericeşti, ori ale învăţământului, alcătuind un sistem de cultură prin rezonanţă şi curiozitate

Un lucru era evident, cărţile erau valori, costau scump, erau râvnite, aduceau lumină oamenilor, se procurau greu, foarte greu, uneori se ducea o luptă plină de pasiune şi derută pentru a ajunge în posesia lor... Cărţile erau cumpărate de preoţi, de oameni cu vază şi uneori câte o carte era cumpărată din banii unei întregi comunităţi!

Fenomenul cultural a culminat cu Palia de la Orăştie, din acel loc de istorie literară şi teologie s-au arcuit peste timp alte cărţi, ziare, miracole. Ştefan Nemecsek face o analiză a  cărţii vechi, bine documentat şi pasionat, aducând informaţii vechi şi noi despre acest monument al culturii române.

Orăştie a fost un principal centru cultural prin asociaţiile, organizaţiile sale, prin societăţile de lectură, prin formele şi mijloacele de exprimare, care au modelat românii din ţinut. O amprentă decisivă asupra culturii din Orăştie a  avut-o Astra.  În jurul asociaţiei au pivotat numeroşi oameni de cultură şi s-au format numeroşi intelectuali şi patrioţi.

Ziarele de la Orăştie au pătruns în zonele ocupate de români, au ajuns în America ori Australia, la Viena, etc. Ziarele de umor au adus un zâmbet românului iubitor de viaţă, aventură şi politică, au fost şi sunt moralizatoare, atinse de vervă, iar umor este unul de bună calitate.

Cu acuitate este prezentată creaţia eminesciană la Orăştie, fenomenul Eminescu atingând minţile şi inimile celor din zonă, poeziile care au circulat şi care au fost reţinute de presă, de editori, de alţi scriitori. Se simţea legătura dintre români prin intermediul literaturii şi presei.

De remarcat că Ştefan Nemecsek reuşeşte să pătrundă în marile frământări ale arealului Orăştie, a simţit pulsul eliberării Ardealului din strânsoarea austro-ungară, atinge problema emancipării românilor şi intrarea lor în sfera autodeterminării, dar şi toleranţa lor în vremuri complexe, de formare a Europei moderne.

În prefaţa la cele două volume domnul Nicolae Melinescu notează: „Călătoria iniţiatică pe care o iniţiază Ştefan Nemecsek porneşte de la informaţiile fundamentale despre originile aşezării, despre locuitorii săi din vechime, despre meseriile şi preocupările lor sociale. Crezul său, exprimat de la primele pagini este că teritoriile române au păstrat cea mai veche scriere din lume prin tăbliţele de la Tărtăria (4700 înainte de Christos), au cunoscut primele forme de prelucrarea metalului încă din 3500 Î.d.Chr., iar limba tracă este cu mii de ani mai veche decât latina”.

Cum era comunitatea dacilor? Răspunsul: „Lipsa de acasă era semnalată printr-un băţ lăsat la poartă, fiind mai mult decât suficient”.

Ştefan Nemecsek ţine să argumenteze editarea prezentei cărţi despre cultură: „După intrarea la tipar a volumelor CARTE, LITERATURĂ ŞI PRESĂ LA ORĂŞTIE (de la începuturi până la 1944), am rămas cu mai multe materiale „pe dinafară”. Era păcat să se piardă nevalorificate. Mi-am dat seama că multe aspecte ale vieţii culturale ale Orăştiei, nici măcar nu au fost pomenite. Nume de excepţie, din diferite sfere culturale şi ştiinţifice, trebuiau scoase de sub colbul uitării”.

De reţinut că în final capitolul destinat culturii orăştiene rămâne deschis, cercetarea se va impune de la sine. Demersul autorului nu a fost uşor, a întâmpinat opoziţii, critici, au fost şi persoane care au înţeles demersul şi au ajutat prin mijloacele modeste pe care le aveau la dispoziţie.

Cele două volume Cultura în oraşul Paliei constituie un dar de suflet din partea autorului pentru oamenii Orăştiei, pentru pasionaţii de artă, de istorie, de frumos.

În volumul al doilea, Ştefan Nemecsek readuce în memoria cititorilor personalităţile care au dat culoare locului, Aurel Nedel – pictor, Ştefan Bornemisa – personalitate complexă, Ion Iliescu – profesor universitar de excepţie, Dan Orghici – jurnalist, apoi scriitorii: Ion Dodu Bălan, Nuţa Crăciun, Claudiu-Nicolae Şimonaţi, Silvia Beldiman, etc. Lista poate continua, locul a fost unul atins de lumini, scriitorii au avut surse de inspiraţie, au avut curajul de mărturisi despre lucrări formidabile care au ţinut istoria în priză directă cu oamenii...

Temele acestor oameni de cultură au fost natura, evenimentele istorice, folclorul, politica, educaţia, filozofia, istoria literară, povestirile, melancolia celui care scrie în vremuri triste, ori tensionate, presa ca fenomen ce poate dinamiza masele de oameni când pulsul istoriei o cere.

Ştefan Nemecsek precizează că au existat persoane care au dat strălucire culturii orăştiene: Aurel Vlaicu, Sofia Toma, Ştefan Erdely, Gavril Todică, Iosif Lepşi, Albert Amlacher, I. Budai Deleanu, , etc.

Autorul ne atrage atenţia asupra legilor lui Zamolxis, cităm doar una: „Puterea omului începe cu vorba nerostită”. Acestea trimit, evident, la Pildele lui Solomon, cunoscut personaj biblic, material cules de pe Internet, făcând legătura cu tema culturii în oraşul emblemă, Orăştie. Apoi reţine: „Europa s-a născut în Carpaţi... (Aurora Petan, sursa: Formula AS)”.

Sursele de inspiraţie, documentare şi armonizare cu istoria veche sau nouă sunt bogate, trimiterile făcute cimentează imaginea de ansamblu, Orăştie este un loc unde cultura înflăcărează o naţiune prin pasiunea de a continua epopeea românilor...

Prof. Univ. dr. Ion Iliescu, om al locului, scrie despre cele două volume: „Deşi autorul nu şi-a propus o monografie de tip clasic, a conturat o imagine amplă şi complexă a oraşului Orăştie. Este pentru prima oară când se scrie o lucrare doldora de bibliografie, de titluri, trimiteri la sursele bibliografice”.

Ştefan Nemecsek a găsit o nişă în care se simte bine: jurnalist, scriitor, istoric, comentator, arhivar de manuscrise tainice, păstrător de secrete şi normal într-o lume mişcată migrând spre paranormal.

Fiecare parte formează întregul, România are locuri de excepţie unde civilizaţia ţine fiinţa neamului, cu bune, cu rele, cu minuni şi fapt divers...

 

 

 

Constantin Stancu

  

 

 

 

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor