Stau lângă sobă, îi dau frigul
C-altfel nu s-ar răci...
Mă chircesc cum covrigul
Și-aș boci...

Și-s cu capul în jos, țin un scaun pe dos
Să-mi vină minte
Din firele părului ca lăncii ațos,
Ordonat până-atunci... Pierzându-mă-n prea mult cuminte.

Iar foaia se-mpinge în bila de pastă,
O-nghite
Într-o seară de iarnă nefastă
Creându-mi ispite...

Sunt de mult 'n timp de beznă,
Trecut să-l câștig
Ca-n cartul de strajă-n cazernă...
Santinelă de frig.

... De-aveam arma-ncărcată
De-o tinerețe
Agățată pe umăr cu parola de intrare pe poartă...
Eram diminețe.

Dacă-i tot material cum se spune
Și gândul,
Nu-i motiv să n-am drept la minune;
Să-mi iau trupul trecut... iar cu rândul?!

Nu doar gând!... Cu totul pe rând, iar curândul
Deja să mă știe
Pe mine ahtiat după viață, bolândul...
Cel ce ține în palmă dreptate și-nvie!

Aș dori de-ar putea să-ntrupeze în mine-o Mesie.........
20.02.2011

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor