reţeaua literară

poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare

PĂMÂNT NECUNOSCUT

Pământ necunoscut surâs în viitor

ne potoleam setea sorbind miresme

în cănuţe din cultura Tei

Eu rătăceam

întoarsă din trecut

tu mă numeai "doamna dorurilor

şi-a amânărurilor"

Albe temple -

nemaisperate minuni

şi un halou de ţipăt

în irisul nopţii

Copile

auzi plânsul copilului?

Apropie-te

şi cheamă-l pe nume

încet

(O, fierbinte e numele zeului

în gura lui)

SÂNZIANA BATIŞTE

Vizualizări: 91

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Septembrie 4, 2011 la 2:31pm: Doamnă Vasilica Ilie, domnule Urzica Gheorghe, vă mulţumesc frumos!

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Iulie 15, 2011 la 6:07pm: Stimate domnule Ion Scalen, încurajarea şi îndemnul unui prieten prind bine! Tocmai am mai adăugat un "eşantion" venit tot din casa verii, pentru cine gustă aşa ceva, evident! :) Mulţumesc!

P.S. Abia acum îmi spuneţi că intraţi zilnic pe pagina mea! Asta mă onorează dar mă şi obligă, ştiindu-vă unul dintre cei mai avizaţi cititori ai mei!

Comentariu publicat de Ion Scalen pe Iulie 14, 2011 la 8:33am: Doamnă Sânziana, eu intru zilnic pe pagina dumneavoastră, atât că prind glas numai atunci când am ceva de spus şi nu se mai poate altfel, deoarece cred că v-am convins că îmi place enorm pezia dumneavoastră şi nu am vrut să vă plictisesc repetându-vă acest lucru. A, dacă mi-aţi spune că ar fi frumos şi politicos să intru din când în când măcar ca să vă salut, ...evident că aţi avea dreptate... mea maxima culpa, am să încerc să mă corectez (observţi rezerva pe care o păstrez în a promite, nu? Este din cauza proastei mele obişnuinţe de a mă ţine de cuvânt cu întârziere!)

,,În casa verii'' este încă ,,la cuptor'', cred că acolo se văd în mare măsură tehnicile dumneavoastră de atingere a stărilor extatice, tehnici care merită aprofundate. Ce biine ar fi să mai vedem nişte ,,eşantioane''!

N-am vrut să sugerez nimic, am zis şi eu aşa!

Sărut mâna cu respect,

Ion Scalen

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Iulie 13, 2011 la 8:41pm: Domnule Ion Scalen, mă bucur să vă revăd pe pagina mea; ca întotdeauna, interpretarea d-voastră este de adâncime. Precum spuneţi, "într-un text fiecare cititor îşi citeşte propria sa poezie!"... Eu aş adăuga părerea că "îşi citeşte propria poezie", în măsura în care el însuşi vine cu poezia minţii şi a sufletului său...

Comentariu publicat de Ion Scalen pe Iulie 13, 2011 la 7:51pm: O altfel de Terra incognita: în locul celei cea consacrate în literatură, reprezentând un ţinut necunoscut, născător de spaime şi nelinişti, sau o Terra australis înconjurată de Mare incognitum populată de şerpi uriaşi, care incită la explorare decât pe amatorii de adrenalină, de senzaţii tari, doamna Sânziana Batişte ne oferă un ţinut paradisiac sau mai degrabă un fel de câmpii Elysee ale celor vii totuşi, în care până şi zeieştile nectaruri şi ambrozii sunt sublimate în miresme, ţinut existent într-un viitor, de vreme ce timpul curge aici în sens invers, de vreme ce ,,doamna dorurilor şi amânărilor'' îl explorează, rătăcind întoarsă din trecut până într-un timp înnodat în cerc (Copile / auzi plânsul copilului?)

Sărut mâna, doamna Sânziana, eu sunt mai greu de cap şi citesc mai pe litere, de aceea îmi ia atâta timp şi nici măcar nu am certitudinea că am citit bine! Dar cine poate avea astfel de certitudini, convenisem cândva că poezia devine autonomă de autor, într-un text fiecare cititor îşi citeşte propria sa poezie!

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Iulie 9, 2011 la 1:46pm: Luminiţa Cristina Petcu, vă mulţumesc frumos.

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Iulie 9, 2011 la 1:42pm: Îţi mulţumesc, Marinela, pentru interpretarea sugestivă : o arheologie a timpului, a vârstelor... La urma urmelor, o "arheologie sentimentală" a unui "timp unic, învăluit în miros de tei" - cum filosofic-poetic spui (semn că în orice prozator se ascunde şi un poet :)

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Iulie 2, 2011 la 7:21pm: Salut, Nora! Închidem, deschidem ferestre... Respirăm... E-adevărat, totul stă, până la urmă, în imaginaţia cititorului...

Mulţumesc :)

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Iulie 2, 2011 la 7:17pm: Imaginaţia d-voastră este fastuoasă, domnule Emil Dumitru! Pe fondul tabloului creat se poate profila o dramă sau chiar o tragedie romantică.

P.S. Nu ştiu ce va face preoteasa (d-voastră sunteţi... autorul!). Dar, dacă aş fi în locul ei, pentru mine n-ar exista nicio îndoială în privinţa alegerii: un copil nu se părăseşte niciodată.

Comentariu publicat de Emil Dumitru pe Iulie 2, 2011 la 2:52pm: ... şi cum eu pictez - cu ochii minţii - parcă şi văd ,,doamna dorurilor '', ,,întoarsă din trecut '', dar surâzând viitorului, înveşmântată într-o vaporoasă rochie albă, răspândind miresme pure din ,,cănuţe din cultura Tei '', rochie albă aşa cum purtau preotesele, întrând într-un templu alb! Brusc, se opreşte chiar în uşa templului... afară, o cheamă ţipătul unui copil, în templu o chemă zeul!...

Ps. Deci... ce va face preoteasa ?