ating fața palidă a lumii 
într-o dimineață rece ca un cadavru 
lumina pare ciugulită pe alocuri de păsări uriașe 
urme de sânge la orizont se întind precum o hemoragie a cerului 
orașul asediat de umbre 
suferă cumplit de tristețe 
doar furnalele fabricii de cherestea umplu cerul de noxe 
îi pansează goliciunea 
Dumnezeu tușește din când în când cu subînțeles 
privește la poetul care se îngroapă de viu în el 
se afundă într-o stare de liniște auto-indusă 
frumoasă creatură însetată de propria-i moarte 
se sinucide vers după vers 
iar orașul suferă cumplit de tristețe

Vizualizări: 77

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Februarie 12, 2015 la 1:24pm

multumesc, Alex! 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor