Cristinei Lauric

 

                             În smoala nopţii

                             ochii-ţi verzi, neliniştiţi,

                             dezghioacă văluri negre

                             şi le cuminţesc

                             pe pânza mistică a unui nou tablou

                             iar flacăra din inimă o înteţesc.

 

                             Cu mângâierea lor calină,

                             de smarald,

                             înmoaie tonuri

                             şi nuanţe din culori,

                             le-‘naripează cu credinţă şi mister,

                             înflăcărându-le cu-ai inimii fiori.

 

                             Iar uneori culoare-aruncă,

                             la-ntâmplare,

                             apoi urmează alta,

                             parcă indecisă

                             şi în final o feerie îţi apare,

                             un curcubeu născut de-o pensulă precisă.

 

                             Dezmeticesc pe pânză

                             un mister al lumii,

                             în smoala nopţii

                             scânteiază ochii-ţi verzi,

                             lăsându-şi cu ardoare-amprenta sufletului

                             pe pânza visului în care tu mai crezi.

 

 

9 ianuarie 2011

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor