parcă venise focul
 
vuia seceta în pîntecul pămîntului
aripa-i era secătuită și ea...
se vedeau doar umbre curgînd pe raza nopții ca niște fumuri goale de duhuri încurcate
își schimbau între ele ultimul număr din pelicula „călăuza vieții”
soarele își mai pulsa lumina în țărîne dornice să nască
inimi speriate se cuibăreau în copaci
se colorau zăpadă pînă deveneau nouri 
cu brațul întins la crăpăturile cerului
unii își trăiau ziua dintîi alții pe ultima din colț
parcă venise iadul pe pămînt
parcă venise focul...

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor