Pareri critice despre poezia lui Vasile Burlui

CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI

‘’Lectura poeziilor lui Vasile Burlui ne face să dăm credit absolut sincerităţii şi autenticităţii confesiunii care le naşte. Este, în ele, ardoare, tensiune existenţială la cele mai înalte cote, dar şi rostire surdinizată, şoptită (nu întâmplător se face specificarea „poeme şoptite”) la pragurile de jos ale trăirii sufleteşti. Psihogramele care constituie întregul tablou al ideaţiei sunt învăluite într-o delicateţe a simţurilor, într-un aer mioritizat, filtrat printr-un permanent catharsis. Ceea ce îi reuşeşte pe deplin poetului este această atragere coparticipativă a cititorului în trăirile sale profunde şi, în comunicarea/cuminecarea sa cu Dumnezeu sau în proiectarea spaţială a confesiunii. Dantesca „iubirea mişcă sori şi stele”. Apare reformulată sub raportul cu experienţa trăită, „iubirea se mişcă printre sori şi stele”. Înger răstignit (poeme şoptite) a profesorului universitar Vasile Burlui e, neîndoielnic, o revelaţie’’.
Acad. Mihai CIMPOI

‘’Avem de-a face, în acest superb volum, cu o poezie a eurilor sfărâmate, rătăcite şi fărâmiţate de ineluctabil, de situaţia fără ieşire care este soarta omului. În prelungirea subtilelor întruchipări ale lui Vasile BURLUI, poezia merge pe muchia de neant ce leagă A fi de A nu (mai) fi, pe urmele lăsate de acel cândva pas în doi, devenit o cale întoarsă spre sine, « dincolo de noi »… Dialogul quasi-hamletian, departe de a fi mut, convoacă instanţele Poeziei la un remember cu valoare de introspecţie, în veşmintele unei poeticităţi de o delicată sensibilitate. E poezia aproapelui îndepărtat, a fiindului auto-surghiunit dincolo de fruntariile nefiindului, a eului stingher şi îndurerat, plecat în căutarea perechii sale nepereche. Aşa cum e şi poezia îndepărtării aproapelui, deznădejdea clocotind la poalele unui vulcan stins de lacrimile pogorâtoare din înaltul simţirii, pecetluind soarta magmei fumegânde a unei Iubiri imposibile… Căci poezia aceasta este ca un joc de puzzle, punând la grea încercare răsfăţul întru poezie al lectorului dedicat genului. Dar, mai ales, e un concert melancolic, o simfonie pendulând între Bach şi Mahler, în fundalul căreia revine abundent şi obsedant un anume Recviem… Fără o necesară stare de graţie, lectura aceasta iniţiatică – în bucuriile şi tristeţile vieţii, se dovedeşte anevoioasă, dacă nu imposibilă. După chipul şi asemănarea Vieţii înseşi’’.
Prof. Univ.dr. Constantin FROSIN,
laureat al Parlamentului European
‘’Faţă de Înger răstignit (poeme şoptite), o antologie de autor care reunea primele cărţi - Philemon şi Baucis, Concert melancolic, De Anima -, în Rendez-vous sideral (Editura Apollonia, 2012), Vasile Burlui, chiar dacă rămâne în elegie, scrie o poezie elaborată în orizontul unei constelaţii simbolice; dincolo de majuscule (Timpul, Spaţiul, Rege, Nemurirea, Sihastru) care, în poezie, pot da imaginea unei discursivităţi de eseu filosofic, Vasile Burlui se transferă în propria poezie asemeni unei „efemeride triste cu suflet întinat”, se regăseşte în simbolul christic al răstignirii, când e „secetă în ogorul de idei”.
Ioan HOLBAN
‘’Un fiu al meleagurilor covurluiene, născut pe Valea Horincei, mai exact în Suceveni, sat prins în hora satelor Vlădeşti, Oancea, Cavadineşti, Găneşti, Prodăneşti, Aldeşti, Măluşteni, Tuţcani şi a altor cătune numărând doar 7-8 gospodării, este nimeni altul decât ilustrul om al catedrei şi omul de ştiinţă, şi umanistul, prof. univ.dr. Vasile Burlui. Preşedintele fondator al Universităţii “Apollonia” din Iaşi, cunoscut şi recunoscut ca un mare specialist în domeniul Medicinii Dentare şi Ştiinţe ale comunicării dar şi în alte domenii colaterale, dl. Vasile Burlui, prin toată activitatea sa de aproape 50 de ani, activitate limpede şi coerentă ca unda unui izvor în mişcare, reprezintă astăzi, pentru noi, contemporanii săi, însăşi vederea/întrevederea, în viziunea sa, a viitorului societăţii româneşti, la baza căruia trebuie să se afle, în primul rând, sănătatea umană, sănătatea spiritului şi a mediului. Colaborarea Domniei sale cu specialişti din ţară dar şi de peste fruntariile ei, face ca învăţământul superior românesc să se interfereze benefic cu cerinţele şi valorile spiritualităţii, ştiinţei şi culturii europene.Născut şi crescut între colinele moldave, lângă cântecul nemuritor al Prutului, Vasile Burlui a fost hăruit şi cu steaua norocoasă a talentului literar, Domnia Sa scriind şi tipărind până acum deja cinci volume de versuri, bine primite de cititori şi de critica de specialitate. Profesorul-Poet Vasile Burlui, care este şi membru al Societăţii Scriitorilor “C. Negri” din Galaţi, îşi construieşte poemele convorbind uneori cu Demiurgul, luat drept Învăţător dar şi Mare Vameş al călătoriei poetice. Valea Horincei şi Valea Prutului, care înseamnă aceeaşi fiinţă istorică, sunt recunoscute ca izvoare şi ale creaţiei, şi ale culturii populare, zona fiind, nu numai în cărţi şi documente, recunoscută ca o adevărată vatră folclorică din Ţara de Jos a Moldovei’’.
Sterian VICOL,
Preşedintele Societăţii Scriitorilor “C. Negri,
Redactor şef al revistei “Porto-Franco
‘’Cine nu-l cunoaşte pe Vasile Burlui pur şi simplu nu-l cunoaşte, aşa cum s-ar putea să nu-l cunoască nici pe Neil Armstrong, cel care a pus primul dintre noi, pământenii, mâna pe Lună. Există o legătură între Vasile Burlui şi astronautul american, chiar şi numai dacă aceasta este voalată după ce acceptăm acest Rendez-vous sideral. Vasile Burlui este ceea ce este, chiar dacă încearcă să fie mai mult decât este în aparenţă. Aparenţa înşeală de fiecare dată. Vasile Burlui, poetul. Pentru întemeietorul de şcoli înalte într-ale medicinii, rolul de întemeietor de cuvinte pare să fie adevărata pedeapsă, adevărata misiune pe care nu ezită să şi-o asume. Vasile Burlui cultivă poezia cum ţăranul îşi cultivă ogorul. Are nevoie de hrana versului, cum prietenul său are nevoie de mămăliga caldă pusă pe masă, în jurul căreia se stâng toţi flămânzii lumii. Poate de aceea universul poetic al poetului este însăşi cosmosul pe care îl oferă poeziei ca spaţiu de încercări ale emoţiei, înspre care vin prietenii săi să călărească poeme sub formă de cai înaripaţi. Chiar dacă prin poezie Vasile Burlui încearcă să-şi disciplineze şi mai ales să-şi înţeleagă suferinţa, există tot timpul acel scuar pe marginea versului, plin cu iubitorii de poezie, adunaţi ca martori, dar şi ca participanţi la spectacol. Pentru Vasile Burlui poezia nu este doar o stare de graţie, ea reuşeşte să-i scoată în evidenţă damnaţiunea de a scrie pentru a respira, de a scrie pentru a exista. Vasile Burlui, prin poezia sa, nu face nimic forţat, nu încearcă „să se priceapă la toate”, el descoperă doar un nou univers al Pietrăriei, spaţiu în care reuşeşte să se întâlnească de cele mai multe ori cu sine şi să se asculte unul pe celălalt, dictându-şi unul altuia poeme semnate când Vasile Burlui, când Vasile Burlui. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu această carte, Rendez-vous sideral, apărută la Editura Apollonia, în anul 2012’’.
Adi CRISTI
‘Vasile BURLUI, în timpul ‘’liber’’ profesor universitar doctor şi întâmplător sau nu preşedinte al Fundaţiei ieşene ‘’Apollonia’’,în felul lui urmează ideea despre artă a lui Celibidache care nu înregistra muzica, o dirija/cânta doar. Încă de la debutul liric, el lucrează în metale grele. Pe cortex, direct. Şi neapărat, în contratimp cu poeţii generaţiei sale biologice. Poezia lui Vasile BURLUI este o Africă de gheaţă, sub o tâmplă brăzdată de fulgerele unor revelaţii dramatice şi îmbrobonată de o emoţie insesizabilă. Lumea e goală, tristă şi greu suportabilă, fără oameni şi poeţi ca Vasile BURLUI. Mă gândesc la caracterul său nobil, înclinat către prietenie şi solidaritate, la verva, la umorul său, la surâsul său de nordic, strălucitor, dătător de speranţă, la destinul său de aisberg rătăcit pe mările Sudului. Cu plecăciune,
Pompiliu COMŞA,
Reporter European 2012, desemnat de Parlamentul European,
Cel mai bun Jurnalist din presa românească de provincie desemnat de Radar de Media
‘’Placheta de versuri „Concert melancolic”, apărută recent la Casa ,,Demiurg” din Iaşi, este o adevărată surpriză editorială a profesorului universitar dr. Vasile Burlui, distinsă personalitate a vieţii medicale universitare ieşene, româneşti, europene, actualmente preşedintele Universităţii ,,Apollonia”. Ideea e că această carte nu reprezintă debutul său editorial, ci, mai degrabă, o recidivare a tentaţiei îmbrăţişării chemării muzelor poeziceşti Euterpe şi Erato, întrucât, la aceeaşi editură, cu doar câteva luni înainte, profesorul-poet a publicat volumul Philemon şi Baucis. Dacă acesta părea să fie un accident în biografia operei sale pe ansamblu, o exteriorizare cathartică a unui sentiment de disperare şi neputinţă în faţa destinului, un trist cântec de lebădă născut din biograficul marcat dureros spre insuportabil de pierderea celeilalte jumătăţi a fiinţei sale, volumul de faţă vorbeşte deja despre un poet autentic în curs de afirmare’’.
Prof. Dr. Catinca Agache
‘’La poésie de Burlui est donc une méditation et une exaltation unissant un mouvement de dilatation à celui de la concentration. Se lie l’infime à l’immense, loin de tout effet spectaculaire. C’est en cela que l’œuvre fascine, puisqu’elle réunit les contraires en une harmonie où il s’agit de s’abîmer dans une extase particulière, dans laquelle n’est jamais caché ce qui nous menace. Surgit toutefois l’azur vivace d’un espace de lumière particulière. Le poète et son lecteur y recherchent leur âme avant que, le soir arrivant et l’ombre devenant plus prégnante, le vol des oiseaux s’appesantît.’’
Jean-Paul GAVARD-PERRET

Vizualizări: 257

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor