Ai buzele voluptoase, moi şi reci,
ochi albaştri, pătimaşi, strălucitori,
şi parcă dansezi un vals când treci
seara, cu braţele încărcate de flori,
pe aleea străjuită de copaci bătrâni
ce umbresc ferestrele casei mele.
Pari a fi rodul ascuns al unei minuni,
sau înger coborât pe raza unei stele.
Când te apropii sufletu-mi vibrează
la fel ca o strună.Transpir de emoţie,
iar bătăile inimii se tot accelerează
şi simt că sunt gata să fac comoţie.
Îmi doresc să te ţin o viaţă de mijloc,
să te pot săruta ca pe o sfântă icoană,
îmbrăţişaţi să devenim statuie pe loc
şi să oprim fuga clipei precum o vană.

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor