Partea a IV-a , Infernul lui Dante, inspiră politicienii  de azi - Despre cei  indeciși  sau necredincioși

Dante Alighieri- 700 de ani

                                                                          Partea a IV-a

Infernul lui Dante, inspiră politicienii 
de azi - Despre cei  indeciși  sau necredincioși

text:  GUY P. RAFFA                                           traducere: AG

       Divina Comedie a lui Dante,  poemul epic care povestește călătoria florentinului prin Iad, Purgatoriu și Paradis, descrie viața de apoi, fiind cel mai faimos ghid de călătorie  prin marele "dincolo". Dar Dante înseamnă mai mult decât atât. Întâlnirile lui Dante cu morții oferă lecții pentru cei vii, inclusiv o pildă care ne vorbește despre o problemă vitală astăzi.    Conferința de presă a Guvernatorul din California, Gavin Newsom din 5 iunie 2020, reprezintă un caz de studiu  dantean. Guvernatorul a insistat că   - instituțiile și comunitatea în general - trebui să se schimbe pentru a combate rasismul  anti-negri. Îndemnându-i pe indivizi să „ia atitudine”, el
l-a citat pe poetul medieval italian:  Dante a spus "  cel mai fierbinte loc din iad este rezervat celor care aflați într-o perioadă de criză morală  care își mențin  neutralitatea”. Concluzia:  „Nu este momentul să fim neutri”. Trebuie să obiectez: „Dante nu a spus niciodată aceste cuvinte! Acestea implică faptul că neutralitatea nu este cel mai grav păcat pentru Dante, ci trădarea, iar pedeapsa pentru acest păcat nu este focul, ci gheața! " Dar nu vom face asta, pentru că viața complicată de azi tolerează citate fictive, atât de adânc înrădăcinată în lume, făcând corectarea  inutilă. În plus, Dante are și el însuși o vină. Ceea ce spune el despre oamenii care rămân neutri în loc să ia atitudine, este de fapt atât de remarcabil , încât este ușor de văzut cum admiratorii ar putea cita greșit Infernul său, dar să rămână fideli mesajului, așa cum  guvernatorul Newsom a făcut-o.

       Odată ce Dante și ghidul său Virgil trec prin Poarta Iadului („Abandonați orice speranță, voi care intrați”, ne avertizează faimoasa inscripție), trebuie să traverseze o porțiune de pământ înainte de a ajunge la râul Acheron, dupa care se zareste primul cerc al Iadului.  Dante creează acest spațiu neutru între poartă și râu pentru a preda o lecție - esențială pentru înțelegerea lui și a universului său moral - la pe care trebuie să meditam  înainte de a intra în Iadul propriu-zis.

        Poetul populează această periferie infernală,  cu sufletele celor „care au trăit fără rușine și fără cinste”. Aceste suflete neutre, care numără mulți îngeri (pentru că ei nu aleg între Dumnezeu și Lucifer), precum și ființele umane, sunt atât de ticăloși, de parcă „nu ar fi fost niciodată în viață”. Stând deoparte, ezitand, pândind oportunități - aceste etichete sunt adesea fixate unori indivizi neutri a căror putrezire morală principala este lașitatea, ceea ce îi face să nu fie dispuși să ia măsuri atunci când este necesar, pentru binele comunității. Numărul lor în lumea interlopă a lui Dante este marginală, dar semnificația lor este mai mult decat clară.
 


     Să zăbovim aici. Dante, care va arăta mai târziu milă, simpatie, respect și chiar venerație pentru anumiți păcătoși pedepsiți în cercurile Iadului, ne spune că acești oameni indeciși sunt periculoși - „disprețuiți de Dumnezeu și de dușmanii Lui” - nu merită deloc recunoaștere. " Să nu vorbim despre ei ", îi spune Virgil companionului său într-un vers devastator prin ideea de ignorare ," doar priviți și continuați".  Ceea ce vede Dante confirmă în mod viu eșecul moral al acestor nenorociți nedemni nu numai de gloria cerească, dar și a suferinței veșnice în iadul „real” - ca și cum asta le-ar îmbunătăți cumva soarta în viața de apoi. Suntem prezentați aici legii infernale - poetul o numește contrapasso - prin care blestemații primesc o formă de pedeapsă potrivită păcatului lor. Pentru că le-a lipsit convingerea și curajul, pe un traseu nesfârșit, sufletele indecise urmăresc un steag care nu este niciodată plantat. Deoarece nu au simțit nici o mustrare  de conștiință și au fost la fel de nepăsători vi ori morți, neutrii sunt înțepați etern de viespi și muște de cai, lacrimile și sângele lor acoperind solul, devine un amestec care hrănește viermi dezgustători.
      Dante condamnă lașitatea morală, atât de aspru pentru, că o consideră reprobabilă. Da, există un precedent biblic și medieval. „Pentru că ești călduț și nici rece, nici fierbinte”, tună Cartea Apocalipsei, „te voi scuipa din gura mea” (3:16). Într-un text apocrif din secolul al IV-lea, sufletele „nici fierbinți, nici reci” sunt cufundate în  focului iadului „pentru că nu au fost găsite nici în numărul celor drepți, nici în numărul celor necredincioși”. Dar Dante își descrie   lașii  cu mai multe detalii , excluzân-du-i chiar și din Iad,   pentru a adăuga o doză  suplimentară de dispreț. De ce?
       Dante avea greșelile sale, mândria printre ele, dar nu era în niciun caz un laș. El a dat dovadă de curaj fizic luptând pentru Florența ca tânăr cavaler la bătălia de la Campaldino din 11 iunie 1289. În ziua aceea au murit circa  3.500 din cei 21.000 de soldați. A fost la fel de curajos în bătălia politică dusă un deceniu mai târziu, când, ca membru proeminent al consiliilor florentine, a preluat poziții ostile celor mai influente persoane în politica Europei medievale, inclusiv Papa.  

     

Papa Bonifaciu al VIII-lea a ripostat prin orchestrarea evenimentelor care au precipitat exilul lui Dante din Florența. Replica poetului, a fost să scrie cele trei părți ale Divinei sale Comedii , probabil darul literar suprem  pentru lume. În Infern, el plasează un Papă predecesor care profețește sosirea lui Bonifaciu, și care este încă în viață în momentul călătoriei prin Iad al blestematului  Dante care poate vedea viitorul. Dante îi mustră pe mulți dintre cei mai înalți conducători spirituali și politici din țară pentru neglijența și corupția lor. Provocarea celor de la putere a fost cartea de vizită a poetului exilat.  Când Dante l-a văzut printre cei indeciși care „prin lașitate, au făcut o mare pagubă”, el a vrut probabil să spună - fără a pronunța numele - Papa Celestin al V-lea, a cărui abdicare a dus la numirea odiosului  Papa Bonifaciu al VIII-lea.   Acest eveniment a contribuit foarte mult la viziunea lui Dante asupra lașilor morali ca fiind mai de disprețuit decât indivizii vinovați de păcate mai grave, dar cel puțin fiind condamnați la plată pe măsura faptele lor.  Cititorii implicați au adoptat, la rândul lor, tratamentul dur al lui Dante față de aceste suflete neutre ca o condamnare a indiferenței și o chemare la acțiune cu privire la chestiuni de justiție morală, politică și socială.Investigațiile recente au identificat politicieni, activiști și scriitori de la începutul secolului al XX-lea până în prezent, care au atacat  faima lui Dante de judecător   al apatiei și al inacțiunii rușinoase. Teddy Roosevelt, după cum a arătat Akash Kumar, un cărturar al culturii medievale italiene, a fost un cititor entuziast al lui Dante, care probabil avea în minte "lașii"  poetului când a pus în contrast „acele suflete reci și timide care nu cunosc nici victoria, nici înfrângerea” cu „ omul care apare în arenă" într-un discurs la Sorbona din 1910.

      Citatul greșit al lui Newsom asupra textului lui Dante - cel puțin implicația că sufletele neutre locuiesc în cel mai rău sau cel mai nefericit loc din Iad - este o greșeală care ne duce până în Primul Război Mondial, relatează erudita literaturii medievale Laura Ingallinella, când un preot baptist a citat stanța cu pricina.   
        Din nou, citatul a reapărut în apelurile  moratoare din cel de-al doilea război mondial, dar căldura nu a fost adăugată până când Henry Powell Spring, un filosof, a plasat lașii morali ai lui Dante în „cel mai fierbinte loc al Iadului” în anul 1944.
 
      Pentru a depăși această problemă - „pentru a vedea din nou stelele”, așa cum o face Dante la ieșirea din iad - este nevoie de un alt fel de necazuri,  de „necazuri necesare”, în cuvintele răposatului congresman, liderul John Lewis*.   Lewis a repetat aceste cuvinte într-un eseu pe care l-a scris cu puțin înainte de moartea sa în iulie 2020. „Trebuie, de asemenea, să studiezi și să înveți lecțiile istoriei”, ne-a reamintit el, „pentru că umanitatea a fost implicată în această luptă existențială, care distrug sufletul, de foarte mult timp”. John Lewis strălucește puternic printre cei care radiază curajul moral pe care Dante îl admira atât de mult.  

 _______________________
   * John Robert Lewis (1940 - 2020) a fost un politician american, om de stat și activist pentru drepturile civile și lider care a servit în Camera Reprezentanților Statelor Unite pentru districtul congresional Georgia, din 1987 până la moartea sa în anul 2020.

GUY P. RAFFA - este profesor asociat pentru studiul Italiei clasice  la Universitatea  Texas.  Cea mai recentă carte a sa este :  "Cum Dante a inventat Italia"


Vizualizări: 49

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Februarie 3, 2021 la 11:13pm

Motto: (citate din cele patru articole)

Efervescența științelor, a astronomiei și a fizicii, problemele sociale, războaiele, religiile care se despart și modelează diferit popoarele, toate afectează viața materială și spirituală, condiția umană... Rezultatul este o moștenire cultă care nu va stagna ci va cuprinde și incita milioane de cititori la lectură, reverie și atitudine. …. Galileo, Newton, Kant, Descartes, Hegel (Realul este rațional; raționalul este real.”), Drawin, Nietzsche etc  demonstrează determinismul naturii și al fenomenelor în care existăm… Dar, o polemică veche între religie, divinitate și științele concrete, palpabile, ale naturii este definitiv  zdruncinată de "Teoria relativității" propusă de Albert Einstein și demonstrată cu ocazia eclipsei totale de soare din 29 mai 1919 ( numită Eclipsa Relativității Generale)… dialogul între arte și etnii  (partea I)

Uneori, acești săraci ai Florenței, s-au revoltat când pâinea lipsea, dar erau neputincioși să se organizeze eficient împotriva breslelor și guvernelor - ambele putând impune sancțiuni extreme oricui sfida autoritatea... De fapt, săracii s-au revoltat doar la îndemnul membrilor clasei conducătoare... Așteptarea schimbării și nemulțumirea se hrănesc reciproc.” (partea II)

Esenţialul la Dante este acesta: ceea ce spune nu este niciodată mai mult şi niciodată mai puţin decît reacţia sa primară şi totală la obiectul din faţa sa… El scrie ce gândeşte şi ce vede (cu ochiul său exterior sau cu cel interior)… Trăim într-o epocă în care sciziunea dintre minte, materie şi  suflet a devenit atât de absolută, încît presimţim răsturnarea lor… Scrisul folosea la consemnarea Bibliei sau la mesaje oficiale...

…………………………………………

greșeala ta nedreaptă e, oricare, / nu pentru că ascunsă e oricum,

…………….

când fără veste Zeul îmi apare, / de el de-mi amintesc m-apucă spaima.”

(partea III)

Concluzia:  „Nu este momentul să fim neutri”.

(partea IV)

 

Epilog:

"Îmi e teamă de ziua când tehnologia va înlocui interacţiunea umană. Atunci lumea va avea o generaţie de IDIOŢI."(Albert Einstein, Cum văd eu lumea)

"Lumea poate fi salvată prin artă; artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari." (Constantin Brâncuşi)

"Cele două domenii ale cunoaşterii umane, ştiinţa şi religia, sunt legate precum focul şi apa. Vor putea oare religiile să aducă sau nu acel plus de informaţie pe care ştiinţa nu-l poate obţine raţional". ("Science et religion ou sur les trois pauvres choses inséparables" prezentată la deschiderea simpozionului "Science and Ortodoxy", Bucureşti-Constanţa, 22-26 octombrie 2005, de Eugen Simion, Preşedintele Academiei Române la acea dată)

"Biserica este datoare lumii prin îndeplinirea misiunii ei moral – dunovniceşti şi sociale, prin îndreptarea anomaliilor, a erorilor, a lipsurilor şi a slăbiciunilor politice şi sociale la care membrii ei colaborează sau asistă cu indiferenţă." (Ioan Codorean, Biserica în lume – dezbateri actuale)

Pe tine, fiul omului, te-am pus Eu străjer casei lui Israel şi tu vei auzi cuvânt din gura Mea şi îi vei vesti din partea Mea.” (Iezechiel, cap.33.7)

 

Nota mea: mulţumesc atât Reţelei Literare că ne permite să comunicăm liber cât şi tuturor autorilor ce publică articole şi comentarii despre “problemele sociale, războaiele, religiile care se despart și modelează diferit popoarele” (din articol – partea I) şi sper să apucăm şi noi negocierea celor şapte candele divine (Apocalipsa cap. 1-4), numite şi biserici sau, în interpretarea mea, marile religii plus ştiinţa: Creştinismul Catolic, Iudaismul, Budismul, Hinduismul, Islamismul, Creştinismul Ortodox şi Ştiinţa (Duhul Adevărului care ne va duce la tot Adevărul).

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor