Deconectată din lumea din jur

mă simt ca o pasăre străină

cu aripa frântă mă lupt să zbor, să țin din urmă cârdul celorlalți.

pe crăcile din smoală mă mai odihnesc când și când

simt cum aripa se vindecă uneori, dar se mai întâmplă, o lezez la loc.

mi-e dor de mine, cea care am fost cândva o pasăre care putea să zboare odată cu ceilalți,

dar acum am obosit.

Pe craca din smoală și flori de cais am rămas să privesc cârdurile cum se-ndepărtează

niciodată n-am să mai fiu cum am fost, 

niciodată nu voi putea s-ajung din drum.

Florii de cais, smoală otrăvitoare.

Vizualizări: 50

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor