Pasărea verii

Pasărea verii ascultă, ramura plină de pere,
Se-apleacă, se-ndoaie şi-i spune ce-o doare:
Asfaltul îi arde copacul, încins fără milă de soare,
Cerşeşte paharul de apă, aude o şoaptă că-l cere.
Pasărea verii se-nalţă la norul ce leneş pluteşte:
Avem un copac fără puls, un păr atacat de asfalt,
Apatic de mişti! - copacul priveşte spre cerul înalt,
O ploaie măruntă măcar şi pulsul pierdut poate-ar creşte!
Betoane se scurg pe pământ, sufocă plămânii plăpânzi,
Nici vântul nu bate că poate-aş vărsa către pom picături,
Să-mi scutur povara de apă, tu pomule multe înduri,
De când nu mai este noroiul, copacii sunt veşnic flămânzi.

Capcană devine betonul - tribut neplătit al durerii,
Căzută cu aripa frântă, învinsă e pasărea verii...

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Noiembrie 26, 2009 la 4:03pm
Fără trandafiri

Ce-ar fi iubirea fără trandafiri? - un zid de spini,
O Prea- Frumoasa Adormită, fără suflare,
Tot ce e viu s-ar prăbuşi, din întâmplare,
S-ar lafăi, lasaţi în voia lor, cumpliţi ciulini.
Blestem mai mare nici n-ar fi, decât, mă înfior,
Voi, pământeni, să nu vedeţi nicicând o roză,
Pământul îmbrăcat în spini, teroare-n proză,
Şi condamnat, fără recurs admis, cuvântul dor,
În carceră ar ipăşi , lovit, lipsit de geam,
Ce-i dorul ? este virus, nu vreau! nu vreau să mor!
S-ar apăra fruntaşi convisi, imuni la dor,
Îţi dăm parola ca să vii aici, „de dor fugeam”!

De când avem o lege, cu-încălcare rară,
Cresc spini dar fără trandafiri, la noi în ţară!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor