Cerul greu coborând pe o rază de lună
printre boabe de struguri împrăştiate-n furtună,
nostalgii prelingându-se ca şi sângele-n teasc
în tristeţi de copii care nu se mai nasc.

Vânt vetust viscolind sentimente furate
prin ruine de domuri din oraşe uitate,
fresce ce poartă, reci şi umede, în paloare,
aripi de îngeri ce-au uitat să mai zboare.

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor