Uneori imi e greu sa ma ridic ,imi e greu sa si vorbesc, am senzatia ca nimeni nu ma intelege ,simt ca nimeni nu vede durerea mea.

    Am gasit un baiat pe care puteam sa-l iubesc (poate am gasit mai multi) chiar si cu intentii bune nu a putut trece testul, EL nu cauta o fata pe care sa o iubesca , respecte.Poate nu sunt frumusetea clasica , 90-60-90, slaba, inalta ,fotomodel ,eu sunt diferita( ceea ce TU nu ai inteles).Nu pretend perfectiunea dar pot spune cu tarie ca iubirea e!

   Decembrie o alta luna din an care ma deprima , o sa fiu bine stiu cu certitudine ,2013 se apropie , imi spun mie ca anul acesta o sa fie bine , am sa fiu puternica ,curajoasa,am sa iti dovedesc ca ma pot recladi,am sa reusesc anul acesta . Am sa fac tot ce am spus ca nu pot face .Iubirea – o pot gasi oriunde ma duc ! 

 

                  P.s . - ce amintiri iti rascoleste Decembrie ?

Vizualizări: 106

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Confesiune_amara pe Noiembrie 30, 2012 la 3:31pm

Hmmmmm......let'me think !!! poate fi o varianta !

Comentariu publicat de Confesiune_amara pe Noiembrie 30, 2012 la 10:12am

Domnule Munteanu , si barbatii si baietii sunt facuti din acelasi aluat ! parerea mea ! am incercat si acolo si dincolo !

Comentariu publicat de Confesiune_amara pe Noiembrie 30, 2012 la 10:11am

Caterina Scarlat , doamna draga , ce mult ma emotioneaza cuvintele asternute , asa mare tristete ati trait in acele vremuri , si uite ca acum e doar o istorie amuzanta ! as vrea si eu sa pot trece atat de usor pentru durere, tradare , singuratate ! Ma bucur de prezenta , va imbratisez cu drag si va astept oricand !

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Noiembrie 29, 2012 la 4:45pm

decembrie, dragă Confesiune amară, îmi răscolește amintiri plăcute. eu nu am amintiri neplăcute.am avut multă  mizerie în viață  și încă mai adun dar folosesc un aspirator sau o cârpă de praf și mizeria asta nu se lipea de mine ca să mă îngreuneze în mișcare sau în confortul static. nu am căutat multă iubire, puțină și solidă.   ea s-a multiplicat pe parcurs venind de unde am sădit și eu, din copii, nepoți. nu, nu sunt o babă, sunt o tipă bine la șaizeci de ani. pe dinăuntru, pentru că am aruncat balastul sunt mult mai puțini, sigur nu mă mai cred o codană dar am tendința de a mă amuza făcând socoteli cu anul nașterii.decembrie îmi e favorabil pentru că în ianuarie m-am născut, pentru că atunci când aveam șaptesprezece ani și mama, văduvă credea că nu mă m ai interesează un brad de Crăciun economisea banii alocați pomului și eu, plecam de acasă, singură și mă duceam să văd bradul cel mare de la Sala Palatului, stăteam acolo ca prostul fericit și plecam în pași cât mai agale pe jos, înapoi spre casă, nu foarte departe, locuiam în centru.vecinele de o vârstă, băieții din cartier mă vedeau plecând și venind și credeau că am activități secrete la care ei nu aveau acces. asta era dulcea mea  răzbunare  pentru că nici ei nu mă prea băgau în seamă până atunci. în jurul meu s-au țesut povești frumoase pentru că nu făcusem nimic compromițător, iar dacă făceam și totul era învăluit în mister eram și mai admirată dar imaginația lor săracă nu știa pe unde s-o ia. mai târziu am intrat la facultate, singurătatea m-a făcut să învăț mai mult decât bine, nu spun că am fost o neînțeleasă dar câteodată anturajul prea lărgit sau goana după succese îți pot scurta șansele de a vedea esențialul, știi..mă refer la a fi mereu în căutare, a fi mereu preocupat... își poate distrage atenția de la un fapt mprunt dar care poate fi un reper sau o destinație.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor