sunt un semn de slabiciune, de inlantuire. "Apoi a pus heruvimi cu sabie de flacara ca sa pazeasca drumul spre pomul vietii" (Facerea,3,24). Pe acest drum am cersit de multe ori. Si trecatorii, mai saraci ca mine, intindeau palme deserte in care lasam sa cada obolul nadejdilor. " - Emil CIORAN - "Indreptar patimas" Candva ma rusinam cu patimile mele, dar nu o mai fac. Ma simt bine in pielea mea, am invatat sa ma indragesc asa cum sunt, si nici nu mai am timp sa incep , nici macar o lupta, ce sa spun un razboi. Mai ales cu mine insumi. Lupta aceasta nu este a mea. Si nici nu as avea pentru ce sau pentru cine sa lupt. Patima , dupa mine, este o emotie pura, distilata la temperaturi inalte, generatoarea celor mai minunate ganduri, spuneri, scrieri. Ana, cea imaginara, dureros de reala, sa-ti mai spun ceva: dupa inaltarea pe culmile exaltarii, ale patimii cum spui tu, intotdeauna, dar intotdeauna, urmeaza o cadere in cea mai infioratoare luciditate, tinut al desertaciunii, in care domneste suferinta. Asa se joaca acest joc. Il joc de peste 35 de ani, l-am urat mai demult, l-am acceptat de ceva vreme, acum, cand aproape il indragesc, nu pot sa incep sa-l demolez. Nu as avea ce sa pun in loc...

Vizualizări: 64

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor