Pe mine mă doare iubirea
și gândul mă doare
și visul...
Ating cu o mână abisul,
cu alta înham nemurirea.
Pe mine mă doare iubirea.
Trecutul mi-a fost ca o școală,
prezentu-și îndreaptă privirea
spre inima rece și goală.
Pe mine mă doare iubirea,
tăcerea mă doare.
Simt vântul.
Și dorul mi-l simt... Parcă-i boală,
iar leacul râvnit e cuvântul.

Vizualizări: 88

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe Martie 17, 2018 la 7:51pm

Dragă Valentin Butnariuc, mulțumesc pentru comentariu.

Comentariu publicat de Valentin Butnariuc pe Martie 13, 2018 la 1:15pm

Oricât te-ar durea unele lucruri, dacă trecutul ți-a fost *școală* normal că numai cuvântul ți le poate alina...

Comentariu publicat de zadic ioana pe Martie 11, 2018 la 9:32pm

Dragă Elisabeta Lușcan, mulțumesc pentru popas.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor