Noxe sălbatice  scarpină aerul
cu degete bandajate
în jelania elanului viermănos 
al sfârșitului.
Parcă s-ar înmărmuri
de vânătăi-aripi
umbra șuierândă a luminii.
În fântâna facerii
cioburi de memorie divină
sfâșie
tălpile vidului mucenicind
pe cărări mohorâte.
Izvoare mirosind a
cucută apostolică
tremură
pe grumazul vremuirii 
înhămate
la zori de sete funebră.
Stă în puterea trudnică
a însuflețirii
să audă
cum geme pe muchie de pustiu
sămânța verdelui înfășat
cu aburii de leșin
din somnul ursuz al acestei
machiavelice răspântii.

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor