- Am uneori câte un vis mirific,
Iubita mea, că sunt numai cu tine
Pe-o insulă pustie în Pacific
Şi ne hrănim cu raze de iubire.

Cu noi trăiesc doar briza şi cu marea,
În jur nu este niciun vas de coastă,
Avem pe gene soarele şi sarea,
Iar insula este numai a noastră.

 

Departe suntem, singuri printre valuri,
Cu pescăruşii care se rotesc
Jucându-se cu spuma-n ritualuri
Şi râd subtil atunci când ne privesc.

 

- Oceanului să-i cerem derogare,

Un domiciliu pentr-o lună, două,

Să înşeuăm, cu vise, cai de mare

Şi goi să înotăm atunci când plouă.

 

În fiecare noapte, băştinaşii,

Să ne gasească-mbrățișați pe plajă,

Uimiţi să creadă că suntem urmaşii

Lui Ah Ciliz şi-apoi cuprinşi de vrajă,

 

Să aşteptăm o ultimă maree,

O noapte albă-n care luna plină

Fecundă, delicată ca o zeie,

Ne va hrăni cu raze de lumină.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

 

https://www.youtube.com/watch?v=EVXS1ojuhTQ

Vizualizări: 34

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Octombrie 25, 2013 la 7:16am

...mulțumiri, Aurelia...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor