Universul mi se derulează deasupra creştetului,

Iar praful şi nisipul, pietrele şi sângele îmi scacnează sub picioare;

Ne complacem în ruina zidită peste pămîntul mormântului

A o mie de eroi şi suflete călătoare.

 

Libertatea e captivă, îmi aparţine mie!

Uită de glorie şi ruşine,

Păstrează-mi lumina vie,

Căci voi trece pe sub o mie de furci caudine,

Iar porţile iadului aşteaptă după mine.

 

Soarta, ura sunt la fel;

Iar porţile iadului aşteaptă după mine.

Strâng în dinţi ultimul fir de ţel,

Căci voi trece pe sub o mie de furci caudine.

 

Îmi port lancea împlântată-n spate,

Iar sufletu-mi de copil susţine pe umerii-i raţionament de adult ;

Porţile iadului aşteaptă după mine,

Dar lasă-le să aştepte puţin mai mult. 

Vizualizări: 82

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor