- Vezi tu, iubirea mea, descreşte ziua

Şi vântul cântă-n sălcii plângătoare,

Mă doare lipsa ta ca adevărul

Dintr-o minciună calm-ispititoare.

 

Pe cerul tău se-nghesuie albastrul

Atâtor veri pierdute sau absente,

Pe tâmpla mea sculptată-n alabastru

Ninsori de vis. Pe alte continente

 

O fi târziu sau soarele răsare

Cu-același dor ce-mi bate nebuneşte

În piept, de-atunci, de când mi-ai pus pe buze

Pecetea unui dor ce nu descreşte.

 

- Simt cum se duce vara ca o toană

Ce ne-a atins în joacă minutarul

În maniera ei shakespeariană

Lăsându-ne doar să ghicim tiparul

 

Romanțelor păstrate sub pecete

În inima bolnavă de iubire,

Se duce iar, și iar rămân regrete

Că-n anotimpu-acesta n-am fost mire

 

Să te conduc de mână în poiana

Cu flori de liliac. Trimite-mi veste!

Pe degetul subțire, Liliana,

O să-ți așez inelul din poveste.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș 

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor