Pecetea veşniciei

În surdină auzi un ticăit al ceasului, o melodie,

fragmentele unei sonate de primăvară,

mărgăritare înflorite

ce-şi poartă amprenta lăuntrică.

Cu prudenţă navighezi

printre umbrele stelelor

şi amintirile

întrepătrunse cu clipe prezente.

Ninge, ninge peste iubirea noastră,

cu petale mari, albe,

de trandafiri,

ninge.

Palimpsest prăfuit, lanterna magică

scoate la iveală

timpul ineluctabil.

Într-o tăcere aproape desăvârşită

descoperi o lumină vie,

ca un ferment.

Într-o secundă intri

într-o falie a timpului oprit,

alert, spaţiul gol

se-ntinde nesfârşit.

Topind cifrele, cadranele

se sparg în sunetele

ce ne punctează pulsul.

La răspântii se-mprăştie

şoaptele albe şi strigătele roşii.

În aşteptare sunt zorile unei noi zile.

Niciodată nu i-ai promis o grădină de trandafiri,

doar un buchet mare, alb.

Fără frumuseţea ta

s-ar fi destrămat în gânduri,

în imagini-frânturi

ar fi spart

zidurile ce-o pietrificau,

sofocată înăuntru, un spectru ar fi rămas.

Ah, surâs al inimilor!

Combustie a trăirilor, pasăre liberă, rebelă,

zborul a căpătat contur.

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor