Sunt moartă de câţiva ani, lucru care nu prea părea să mai deranjeze pe prea multă lume. Nu ştiu exact de ce sau cum ajuns din nou aici. Dar acum sunt din nou pe acele străzi pline de nebunii. Acele străzi pe care le perindam adeseori cu soşul meu când mergeam la piaţă, acele străzi care nu mai ziceau nimic despre paşii noştrii, din smplu motiv că paşii noştrii nu mai erau, erau doar ai lui. Ai lui şi ai altei femei. Ai altei femei? Nu îmi jurase parcă mie iubire eternă? Şi în afară de asta este suficient de bătrân cât să nu îşi mai caute pe altcineva. Nu îşi poate lua şi el un animal de companie ca toţi ceilalţi bătrâni? Nu înţeleg care-i faza şi de mai mult de atât cum se poate uita la una ca ea? Aşa zbârcită şi cu ochii ăia meri şi blegi de parcă ar putea oricine să treacă prin ei şi ea n ar riposta. Doamne, de ce m-ai trimis înapoi? Sau aşa arată de fapt iadul? Trebuie de acum să stau pentru eternitate să îmi văd soţul plimbându-se cu alta pe străzile unde mergeam noi, erau străzile noastre, ale noastre! Ce naiba? Ghiţă! Uită-te la mine! Nu trece prin mine dobitocule! Uităt-te la mine! Sunt eu, Selina! Iubirea vieţii tale! Cea pe care o adorai şi căreia îi făceai toate poftele, cea pentru care mergeai până la Dumnezeu şi înpoi! Uite acuma am venit eu înapoi! La tine! Ghităăăăă! Mai bine nu veneam, totuşi de ce naiba sunt aici?? Cum poate să-ţi placă femeia aia? Are ochii mari! Ţie nu iţi plac ochii mari, ţie îţi plac ochii mici şi iuţi aşa cum erau ai mei, da, aşa îţi plac ţie..ea are ochii mari Ghiţă, serios acuma, chiar îi are mari! Eşti orb ce mama sărăciei? Te-a orbit bătrâneţea Ghiţă, ar trebui să ştii şi tu că ea nu are ce să îţi ofere. Pfai, nu îmi spune că intraţi la nesuferitul de Vasile după carne! Ţi-am zis de mii de ori să nu mai cumperi de la el, ştii foarte bine că m-a jigmit, că m-a făcut de râsul lumii când a urlat în gura mare că pe mine nu o să mă mulţumească niciodată nimic! Cum să spună aşa ceva? Cum să nu mă mulţumească nimic? Tu m-ai mulţumit întotdeauna. Îmi citeai medicamentele la farmacie şi instrucţiunile, că ochii mei nu mai vedeau de mult aproape nimic din ce scria pe ele, nici măcar scrisul mare. Acuma vad clar Ghiţă, acuma e prea târziu. Tu erai singurul care ştia că ceea ce spun este adevărat, tu nu mă contraziceai şi îmi dădeai dreptate. Cu toate că mai ştii atunci când a venit maică-ta la noi şi nu s-a descălţat şi am scos-o din sufragerie ca să îşi lase opincile belite la uşă, si spus că am fost nesimţită..a fost acum vreo 15 ani, mai ştii? Dar eu te-am iertat Ghită, pentru că te iubesc. Noroc că nu te-a auzit mumă-ta atunci că sigur îţi lua partea şi cine ştie ce mai ieşea. Ia măi Ghiţă fii şi tu mai atent la cântar că Vasile ăsta sigur te fură, te fură că are boală pe mine. Uite cum aruncă carnea în scârbă, nu i-a trecut supărarea nici după ce-s în groapă – ce om tâmpit! Cum să fii supărat pe un om mort? Şi mai ales că eu nu i-am greşit cu nimic, adică am spus doar adevărul..atât, dacă pe om îl deranjează adevărul eu ce pot să-i fac? Ştie şi el că fură, mai bine ar pleca capul şi ar arăta bun-simţ. Eh, e şi el ca Florica aia cu ciupercile, nu ar fi pus Doamne fereşte o ciupercă în plus la kilogram, de parcă ar muri ea dintr-o ciupercă. Bine că la vecinuţu ei ăla frumosu nu mai contenea din grame în plus, fir-ar al dracu ea să fie! Ptuuu, sper să nu moară prea repede că nu vreau s-o întlnesc. Dar Ghită, ia opreşte-te tu la bisericuţa asta frumoasă şi dă câţiva lei acolo, să fie la Domnu, ştii tu cum ziceam eu, unde mai pui că aici te şi vede lumea – altfel te tratează dacă văd că ai suflet şi pentru alţii, hai Ghită, pune măcar un leu acolo, aşa de dragul vremurilor noastre. Ehh, văd că nimc nu faci fără mine, nimic. Totul pe dos! Da de ce măh Ghită? De ce? Că doar aşa de bine le făceai. Eu cred că îi făcătură. Eu cred că muierea asta ţi-o fi făcut ceva farmece, altfel cum să te ademenească la vârsta asta? Eu cred că vrea ea să îţi pape pensia şi apoi speră să mori înaintea ei, şi-o să mori – de foame! Da, da, de foame Ghiţă. Ai cum nu mă asculţi tu...la sapă de lemn o să ajungi dacă o ţii tot aşa. La sapă de lemn, muierile astea nu îs bune de nimic, doar mă ştiu eu ce făceam până să te cunosc. Măi Ghiţă,patul nostru?? Tu eşti nebun? Te-ai tâmpit cu totul? Păi nu în patul ăsta am făcut noi copii noştrii? Aici ne-am iubit noi cel mai mult măi Ghiţă! Tu eşti nebun cu totul, încep să o urăsc pe femeia asta şi încep să te urăsc şi pe tine! Tâmpitule! În patul nostru...ce tâmpit eşti! Nu îmi vine să cred cu cine mi-am petrecut eu viaţa şi acuma şi moartea! Tot nu înţeleg ce caut aici. Mai bine nu te mai vedeam niciodată măi Ghiţă, am tot zis eu că o să te urmăresc şi din mormânt – da cine naiba s-o gândit că aşa ceva îi posibil? Nemaiţind cont de faptul că eram convinsă că o să mori tu înaintea mea, aşa bolnăvicios cum eşti. Măcar de-aş ştii cum am murit. Mă dândesc că vre-un infarct, la cât eram de stresată cu ingrijitul casei şi ingrijitul tău şi să-ţi iei toate medicamentele. Şi în buătăria mea. Şi acolo ai dus-o. Peste tot. Ea este peste tot. Tu ai uitat de tot de mine. Cum să mă uiţi? Ce, crezi că o să te iubească mai mult ca mine? Ţi-am zis – ai noroc cu pensia şi probabil c-a mai rămas şi după mine ceva. Atât noroc, că altfel te-ar mânca viermii singur şi jegos. Şi noptiera mea...ce draga îmi era...noptiera mea..cu sertarele cu mânere argintate, ce dor mi-a fost să le mai deshid odată..uite c-ai lăsat aici medicamentele mele..poţi să le scoţi Ghiţă că eu nu mai vin să le iau.

 

Ghiţă de ce naiba am valium în sertar?

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor