- Din lumea unor anotimpuri albe

În care orbii-au fost dispuşi să vadă

Trimit un sol de dragoste, iubite,

Şi-ţi scriu un vers cu sânge pe zăpadă.

 

Poate-ai să crezi că dincolo de toate,

Banalităţi şi gesturi de rutină,

Mai ‘nalt ca viaţa, mai profund ca moartea

Că te iubesc e unica mea vină...

 

Şi poate-ai să mă ierţi, şi-ai să mă judeci

Părtinitor şi tandru, dacă nu

Condamnă-mă la carceră pe viaţă,

Dar gardianul meu să fii chiar tu!

 

- Vin veşti din depărtate continente

Spre anotimpul cu cireșe coapte,

Iar solii albi ai primăverii noastre

Ne luminează drumurile-n noapte,

 

Când pașii tăi mi-acoperă sărutul

Prizonier la porțile iubirii,

De ce-mi vorbești de carceră, de moarte?

Azi pentru tine-i ziua înfloririi.

 

Eu sunt un gardian ce strâng magnolii

La pieptul răvășit de pasiune,

Mă plec în fața ta pios, iubire,

Că libertatea-i doar o opţiune.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș 

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Martie 19, 2015 la 4:51pm

...mulțumesc, Albatros...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor