METAMORFOZĂ

 

Căutam cuvântul cel mai potrivit acestui moment,

mă întorceam în timp spre izvoare,

dar totul s-a pierdut,

memoria omului

nu e bună conducătoare de viziuni…

 

Am tăcut,

apoi am realizat că eram

flacăra unui cuvânt…

 

Medicii ne vor opera gândul uşor,

fără durere,

dar tu, Doamne, ne-ai întocmit

rărunchii şi cuvintele care ne curg prin trup,

e şi un fir subţire prin oase, prin carne,

am putea fugi,

urcându-ne pe el…

 

 

Să ne iertăm,

apoi să intrăm în zi ca în templu…

 

 CONSTANTIN STANCU

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Daradici Ladislau pe Octombrie 30, 2012 la 9:29am

Lucruri frumoase şi grave, ca întotdeauna, din partea unui scriitor pentru care cuvintele, în simplitatea lor, poartă cu sine tot misterul şi toată complexitatea condiţiei noastre umane. Un poem înţelept, subtil, din partea unui poet matur. 

Comentariu publicat de Clara Damian pe Octombrie 29, 2012 la 8:06pm

Gasesc multa liniste si sensibilitate in versurile dumneavostra, domnule Stancu.

Mi-a facut placere sa va citesc. 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor