Pereţii de la parter au urcat la mansardă.
Intrând în biblioteca imensă cu miros de mucegai
ei smulg de pe rafturi hărţile îngălbenite
pentru a şi le bate singuri în cuie.

Pereţii de la etajul unu, gălăgioşi dintotdeauna
dansează pe ritmuri braziliene de samba.
Tablourile de familie tresaltă şi ele,
ca nişte cercei ce atârnă uriaşi.

Pereţii de etajul doi, rigizi, cu tapetul scrobit
critică vremea ploioasă în timp ce iau ceaiul de la ora 5.
Un şoricel aristocrat le fură linguriţa de argint
ducând-o anevoie în ascunzătoarea lui.

Pereţii de la mansardă închid cărţile prăfuite
şi somnoroşi se pregătesc de culcare
în veşnicul lor culcuş de ţiglă veche
pe care soarele dimineţii iar îl va-ncălzi.

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de ada chifor pe Septembrie 30, 2009 la 7:59am
Imi place, Marina! e o casa a cartilor din noi, invechite, dar care-si urca peretii mereu la mansarda gandirii noastre, unde lumina de cu zori vine mereu.
reusita forma stilistica, Te felicit! ada chifor

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor